Theodor Aman

                „Arta îl scoate pe om din viața sălbatică și îl îndreaptă pe calea civilizației”

Atelierul artistului

   Theodor Aman s-a născut în 20 martie 1831, la Câmpulung, judeţul Argeş,intr-o familie de aromani.Tatăl lui, Dimitrie Aman ,pe numele sau Dimitrie Mihali Dimo, era un negustor bogat .In 1818 primeste rang boieresc.Numit serdar(comandat de oaste)ii revine sarcina de a fi administrator la vamile Olteniei. El a facut negot cu turcii si numele de Aman l-a avut ca porecla,data de acestia.Provenea de la cuvantul indurare ,deoarece datornicii veneau la el si ii cereu "aman"sau indurare.

„Probabil că se venea atât de des la el cu „aman”, „aman”, la plata datoriilor, încât toată lumea îl percepe ca fiind „aman”. Şi aşa, în timp, din poreclă, „aman” devine patronim pentru această familie. Este, de altfel, o perioadă în care numele de familie, în majoritate, provin din porecle. Aşa, încât, fiii lui se vor naşte Aman”, specifică Greta Şuteu.
Familia din care provenea Theodor Aman ,era una cu educatie.Bunicul fusese medic la curtea sultanului. Mama lui, tot dintr-o familie de aromani,de origine greacă, Despina (alintată Pepica), s-a născut la Paris.
„Oameni educaţi, clar, drept pentru care şi copilul Theodor Aman primeşte o educaţie specială pentru timpurile respective. Evident că vorbea mai multe limbi străine, dar are pian în casă, deci cântă. Copilul ăsta creşte cu limbi străine şi cu muzică, nu e puţin lucru. Dovada că a contat, nu mai vorbim despre gândirea lui foarte specială de mai târziu, dar avem aici violoncelul lui Aman. Nu este violoncelul lui Aman aşa ca obiect decorativ, este violoncelul la care Aman cânta, ţinea concerte în acest spaţiu şi concerte la care venea lumea bună a Capitalei”, detaliază istoricul de artă Greta Suteu in  articol.

       Petrecere in gradina

  Theodor Aman a copilarit in Craiova unde a facut primele studii la scoala acolo,cu profesorul de artă Constantin Lecca.S-a inscris mai apoi la Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti la clasa profesorului Carol Wallenstein.Dupa terminarea liceului si-a continuat studiile la Paris unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.
„Aman a produs o adevărată revoluție pentru epoca sa prin îmbrățișarea unei cariere artistice, de neconceput în ochii conservatoarei societăți locale, abia desprinsă din amorțeala fanariotă a portului giubelei și ișlicului”, scria istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu în studiul Modernitatea lui Aman.
                                                                                                               
In timp ce era la studii,la Paris,domnitorul Barbu Stirbei,ii da rangul de boier,insa „proaspătul pitar Aman nu a făcut paradă de titlul său, continuând să se comporte normal, dar boierește, ca și până atunci”, nota istoricul de artă   Adrian-Silvan Ionescu.
Fata de alti pictori care se chinuiau sa isi castige traiul Aman a avut parte de sprijinul financiar al familiei ceea ce i-a asigurat o tinerete fara grija banilor.
                                                                  atelierul din Paris

In 1853 a debutat la Salonul Oficial de la Paris cu tabloul "Autoportret", aflat în colecţia Muzeului Naţional de Artă al României.Aici a  expus aproape in permanenta lucrari pana in jurul anului 1880.În 1855 a participat cu o pictură istorică la Expoziţia Universală de la Paris.

Cand a revenit in tara era deja un pictor cunoscut in mediul artistic de afara. Lucrarile sale dupa revenirea pe meleagurile natale au fost inspirate din viaţa muscelenilor.Au ramas mai multe panze cu peisaje din Campulung si imprejurimi.

Strada in Cîmpulung, 1890

S-a implicat foarte mult in promovarea invatamantului.Si-a dorit foarte mult sa infiinteze o scoala de arta si  a trimis către Eforia Școalelor o propunere de înființare: „Dorința mea a fostu și este de a înființa în România începuturile unei Școli de pictură, care progresându cu timpulu, să devie o școală Națională și mare la care străinii să vie să caute perfecționarea și mărirea loru. […] Mă voiu sili tot d’odată ca zidirea ce voi face se fie o înfrumusețare a orașului și o curiozitate pentru public.”
Acest vis devine realitate in urma decretului dat de  domnitorul Alexandru Ioan Cuza.In 1864 ajutat de Gheorghe Tattarescu a fost fondată școala de Belle-Arte, Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti.
Theodor Aman a fost primul director si profesor de pictura,iar Gheorghe Tattarescu al doilea profesor.
Din anul 1865 pana in 1881 a fost  organizatorul "Expoziţiei artiştilor în viaţă". A început să lucreze gravură în tehnica aquaforte si a deschis primele cursuri de gravură la Şcoala de Arte Frumoase.
În 1881, a făcut parte din comisia formată de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice ce a avut rolul de a stabili forma pentru confecționarea coroanei și sceptrului cu ocazia încoronării lui Carol I ca rege al României.Din comisie faceau parte si : Bogdan Petriceicu-Hașdeu,Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu.

Desenul coroanei și a sceptrului ; Încoronarea lui Carol I, imagine din Illustrated London News

A realizat peste 3000 de lucrari. A avut o atractie aparte pentru pictura istorica,fiind unul dintre participanții  la Revoluția de la 1848. Pentru documentare a fost pe front  în timpul războiului din Crimeea. (Batalia de la Alma). A realizat si o serie de portrete,inclusiv portretul prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen .
Calatoriile din diferite locuri,la Marea Neagra sau la Sinaia ,ori in strainatate i-au oferit nenumeroase scene pe care le-a redat pe panza.Privind lucrarile artistului ai senzatia ca a vrut sa tina un jurnal in imagini.

 Pe terasa la Sinaia (1888)

„Dacă Aman nu ar fi fost pictor, ar fi fost scriitor. În fiecare tablou se poate citi câte o poveste. Limbajul plastic devine naraţiune. Personajul principal este un mare pictor, un maestru de anvergură europeană. Acţiunea se desfăşoară în atelierul său, în grădină, la Sinaia, sau la Paris. Descrierile sunt minuţioase şi explicite. Alăturate, imaginile redau viaţa unui om de lume, aparenţa unei existenţe fericite pe care spectatorul trebuie să o perceapă cu respectul cuvenit, căci Aman plasează meseria de pictor în vârful ierarhiei sociale. Descifrarea detaliilor din tablouri oferă o «lectură» relevantă pentru atmosfera mondenă de la mijlocul secolului XIX, dar şi o mare bucurie estetică”, menționa profesorul Ruxandra Dreptu într-o prezentare despre artist.
Theodor Aman a fost o personalitate complexa.Este artistul despre care putem spune cu mandrie ca a fost pe langa un mare si inegalabil pictor si :sculptor,arhitect ,artist decorator, grafician, pedagog, academician și întemeietor al primei Scoli de Arte Frumoase din București.A urmat modelul marilor maestrii ai Renasterii.Si-a proiectat singur casa,a sculptat el insusi in stil gotic mobilierul atat de frumos din locuinta sa.

    S-a stins din viaţă la 19 august 1891, la Bucureşti.

Ana Aman a dat statului roman ,impreuna cu operele artistului casa in care locuisera impreuna cu mobilierul de epoca si toate obiectele.

Ana Aman cu nepotul

„Doamna Aman a făcut actele foarte bine, în sensul că nu avem de-a face cu o donaţie. Tot secolul al XX-lea s-a vorbit despre o donaţie. Nu este vorba de o donaţie. Este vorba de vânzare. A făcut un act de vânzare cu ministerul (Culturii n.r.). La moartea lui Aman, ei aveau o datorie, făcuseră un credit la Creditul Funciar, şi aveau o datorie de 70.000 de lei. Ea singură nu mai poate plăti acest credit şi era obligată să facă ceva cu casa. Nu a dorit să vândă cuiva, ci a dorit să rămână muzeu şi de asta a şi insistat pe lângă minister multă vreme”, detaliază istoricul de artă Greta Suteu


Printre operele sale trebuie sa amintim:''Petrecere cu lăutari'' (1851), ''Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul'' (1852), ''Bătălia de la Olteniţa'' (1854), ''Bătălia de la Alma'' (1855), ''Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe'' (1859), ''Unirea Principatelor'' (1859), ''Vlad Ţepeş şi solii turci'' (1861-1864), ''Izgonirea turcilor la Călugăreni'' (1872), ''Tudor Vladimirescu'' (1874-1876), ''Portul Constanţa'' (1882), ''Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş'' (1885-1887), ''Pe terasă la Sinaia'' (1888), ''Hora de la Aninoasa'' (1890), ''Stradă în Câmpulung'' (1890) etc.
                 
Hora de la Aninoasa                                                                                                                      Batalia de la Alma


”Theodor Aman a fost artistul care ascundea în sufletul lui şi oglindea în creaţia sa gândurile, sentimentele şi năzuinţele poporului român”.Nicolae Tonitza
                                                                            
                                                                                                               short biography

                                                                                                             










surse:
-Wikipedia(articol si foto)
si MNAR
- Raftul cu carti

 Nicolae Grigorescu