Oameni de odinioară

 Video 👈🏻

"Mi-e foarte, foarte dor de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă."(Oana Pellea)

 "...In vieata altor natiuni, taranimea a putut avea, si a avut, un rol secundar, sters; pentru noi insa e izvorul romanismului pur si etern. La noi, singura realitate permanenta, inalterabila, a fost si a ramas taranul. Atat de mult ca, de fapt, taranul roman nici nu e taran ca la alte popoare. Cuvantul insusi e de origine urbana, cel putin in semnificatia actuala. Taranul nu-si zice niciodata taran. Doar in vremile mai noi si sub influente politice a patruns si la tara cuvantul, spre a indica pe omul de la sat in contrast cu cel de la oras. Taranii insa numesc pe tarani, simplu, oameni. De fapt taranul n’are nume pentru ca nu e nici clasa, nici breasla, nici functie, ci poporul insusi, omul roman. Pentru toata lumea, taran e sinonim cu Roman..."(L.Rebreanu_discurs)

sursă:Pinterest, Google

Locuri de poveste pentru o vacanță ca la bunici

 Cele mai frumoase destinații si cazări in satele unice prin traditii si frumusețe ale României 

"...Fie orice anotimp, satul are pacea și liniștea lui...La plita cu prichici sau cu horn, deseori cu cuptor, trosnesc lemnele ușoare pregătite din timp primăvara, pentru făcut mâncare...Casa se umple de mirosul simplu de mâncăruri țărănești, aburul de mămăligă caldă și rară, tăiată cu ața grunzuroasă de cânepă...

Rugăciunea țăranului este smerită și curată, cu ea începe ziua și tot cu ea o sfârșeste, masa începe și se sfârșește tot cu rugăciune, odată cu stinsul opaițului sau a lumânării, doar mugurul blând al candelei mai umple camera de odihnă, sau la plita incinsă." .."https://calistrat.ro/satul-romanesc-spiritualitate-si-traditie/?cn-reloaded=1

Descoperă satul românesc cu oamenii si obiceiurile locurilor unde timpul pare ca "a incremenit"!

Watch video on my Facebook!

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

De Ziua Internațională a „cămașii cu altiță” ,frumoasa si unica noastra ie sa "ne plimbam" pe potecutele si prin gospodariile traditionale de la Muzeul Satului.

Album foto aici

“…pentru a fi bine înţelese, obiectele trebuiesc să fie aşezate în Muzeu, aşa cum sunt ele în realitate, nu între pânze, ci într-o casă adevărată; nu în standuri, ci în bătătura din gospodăria omului. Ne trebuia cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi ţărăneşti, ele înşile piese de muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca să închipuiască un sat adevărat.”

Dimitrie Gusti, 1936

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936.

Este unul dintre cele mai frumoase si fascinante obiective turistice de la noi.In inima capitalei,pe malul lacului Herastrau se afla o lume aparte, o lume desprinsa din viata satului romanesc de odinioara,cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX.Aceste constructii provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului .

Pe o suprafață de 14 ha având 380 de monumente,„gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”, 60.000 de obiecte în colecțiile de patrimoniu și peste 250.000 de documente de arhivă referitoare la sat și viața sa tradițională.  

Muzeul Satului încearcă să reconstituie atmosfera interioara si exterioara pe care o avea  fiecare locuința ,tocmai de aceea au fost aduse în jurul fiecărei gospodării, hambarele, grajdurile și celelalte acareturi, gardurile lucrate din lemn, nuiele sau chirpici, porțile modeste sau impunătoare, interioarele cu mobilierul specific, uneltele de muncă, vasele, covoarele și alte țesături.

Gospodariile sunt asezate dupa principiul geografic al provinciilor istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova).

Din regiunea Dobrogei, atentia vizitatorului este atrasa de casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca.

Din Muntenia ,una dintre cele mai mandre gospodării este cea  din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți, cu intrare în pivniță sub prispa din față, și balustrada din scândura traforată; precum și de o gospodărie similară din Tătărani-Prahova, ilustrată și pe bancnota românească de 10 lei.

Din Oltenia ,două locuințe arhaice (bordeiele din Drăghiceni și Castranova)te ademenesc cu unicitatea ,simplitatea si frumusetea lor.

Transilvania ,cu arhitectura ei aparte “te indeamna “ sa zabovesti un pic mai mult la: casa din Sălciua (Țara Moților) cu un acoperiș enorm din paie, modesta casă din nuiele lipite cu lut din Dumitra si  casa din Drăguș, cu un exterior bogat în ornamente.

Casele au arhitectura diferita in functie de regiunea din care provin :

cele de deal și  de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, iar cele provenite din zonele supuse invaziilor dese fiind jumătate îngropate în pământ.

Vizitarea muzeului este un bun prilej pentru a cun oaste cat mai bine viata taranilor si lumea fascinanta a satului.O zi petrecuta aici este magica.

Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

Șos. Kiseleff nr. 28-30, sector 1, 011347

București

România

Website – http://www.muzeul-satului.ro

Facebook – Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”

sursa:Wikipedia

Înălțarea Domnului

     "Sus sa avem inimile!"

Hristos S-a inaltat! 

Icoana veche-Arhiepiscopia de Alba

La Inălţare sărbătorim trecerea la cer a firii noastre omeneşti, pe care Hristos a preluat-o nu pentru a o aduce din cele de dedesubt la suprafaţa pământului, ci de la pământ la cer.

"...Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
11. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer."(Faptele Sfintilor Apostoli-I 10/11)

"...Asa S-a inaltat Domnul la cer. Iar jos pe pamant au ramas privind cu jale catre El unsprezece pescari galileieni. Cat sunt de durerosase despartirile! Poate pentru aceea au si fost facute lacrimile, ca singure, in tacere, sa exprime intristarea inimilor care se despart! Se putea oare sa nu lacrimeze Petru cel ravnitor? Dar Zilotul? Dar Ioan cel iubit de Hristos, cum putea sa-si biruie acum intristarea? In timp ce norul ascundea de la ochii lor comoara cea nepretuita, cei unsprezece ucenici priveau ingandurati la cer. Taceau si ei, si maslinii seculari, si pietrele muntelui, si intre Ierusalim si batranul templu toate erau cuprinse de tacere, de nedumerire si intristare.

Andrei Rublev

In clipa aceea grea a despartirii au venit doi ingeri luminati sa-i imbarbateze pe ucenicii Domnului, zicand: “Barbati galileieni, de ce cautati cu durere spre cer?“

Imbarbatati-va, intariti-va inimile voastre. Voi sunteti pescarii lumii. In inimile voastre sunt scrise Evangheliile lui Hristos. Pe umerii vostri atarna Crucea Lui. Cu mainile voastre se va zidi Biserica Lui. Cu limbile voastre se va propavadui o lege noua. Deci nu mai stati privind asa spre cer. Mergeti in Ierusalim. O putere de sus va va intari, nu dupa multe zile. Apoi strabateti cu pasii vostri toate tarile pamantului, vestind tuturor cele pe care cu ochii vostri le-ati vazut si cu urechile voastre le-ati auzit. Caci:
“Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer“. (F.A. 1,11).
... Sfanta Scriptura vorbeste uneori de cer, alteori de ceruri iar alteori de “cerurile cerurilor“. Deci unde S-a suit Domnul? In care din aceste Ceruri? Psalmistul zice clar “Cerul cerului, Domnului, iar pamantul L-a dat fiilor oamenilor” (Ps. 113, 24).
Sfintii Parinti ne invata ca sunt trei denumiri deosebite una de alta, si anume: “cerul“ este spatiul intregului univers, unde se afla toti astrii ceresti; apoi mai sus se afla “cerurile“, in numar de noua, dupa numarul celor noua cete ingeresti care le formeaza, incepand cu cerul ingerilor si terminand cu cerul serafimilor; iar deasupra acestor ceruri se afla “cerurile cerurilor“, sanctuarul cel mai sfant, unde se afla Tronul Preasfintei Treimi. Deci nu in cer, nici in ceruri nu S-a oprit Iisus Hristos, ci in cerurile cerurilor, unde S-a asezat de-a dreapta Tatalui.

The Ascension Giotto

Tot Sfintii Parinti ne mai invata ca Domnul Nostru Iisus Hristos nu S-a suit la ceruri asa, simplu si fara slava, ci inca de la pamant a fost inconjurat de multime de ingeri care Il slaveau cu negraite cantari de biruinta. Si dupa ce au strabatut taria cerului, acei ingeri de lumina au ajuns la poarta primului cer din cele noua, si plini de mare bucurie strigau impreuna cu David: “Deschideti, o, ingeri, portile voastre cele vesnice si va intra Imparatul slavei!” – “Dar cine este acesta Imparatul slavei?” – raspundeau ingerii. “Ingerul sfatului Celui Mare, Acesta este Imparatul slavei“. Si deschizand ingerii portile cerurilor, se mirau zicand: “Dar pentru ce sunt hainele Lui rosii?” – “Pentru ca vine din Visor – adica de pe pamant -, de aceea ii sunt hainele rosii. Pentru ca a patimit moarte pe cruce ca sa mantuiasca lumea.” Atunci toti ingerii, inchinandu-se Lui, I-au cantau dumnezeieste cantari de biruinta, vreme de o zi. Apoi, petrecandu-L ingerii toti pana la poarta cerului de-al doilea, iarasi strigau catre aceia: “Deschideti, o, incepatori, portile voastre de lumina, si va intra Imparatul slavei” – “Cine este Acesta Imparatul slavei?” – strigau aceia. “Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi, Cel ce a biruit lumea, Cel ce a legat pe satana, Cel ce a rabdat rane pentru om, Acela este Imparatul slavei cerurilor“. Si iarasi portile deschizandu-se, nenumarate cete de incepatori si ingeri Il intimpinau cu netacute cantari de preamarire.

Dupa inca o zi de praznuire ingereasca, Mantuitorul S-a urcat si mai sus, la cerul Arhanghelilor, fiind petrecut de toti ingerii de mai jos, care strigau iarasi: “Deschideti, voi arhanghelilor, portile ceresti, sa intre Facatorul si Voievodul ingerilor, Fiul Fecioarei din Nazaret, Raza Tatalui“. Si iarasi a petrecut aici o zi. Apoi S-a suit mai sus, la cerul Puterilor, al Domniilor, al Scaunelor, al Heruvimilor, al Serafimilor, inaintea caruia strigau ingerii cei mai de jos: “Deschideti portile cerurilor, sa intre Domnul Puterilor, Domnul luminilor, Domnul cerurilor, Domnul Savaot“. Iar puterile ingeresti il inconjurau cu cantari ca acestea: “Osana intru cei de sus…“

19th century Macedonian icon, Bitola, Macedonia

Si asa, toate cele noua ceruri s-au umplut de negraita slava si bucurie, prin inaltarea Domnului, Care a petrecut cate o zi cu fiecare ceata ingereasca, iar in ziua a zecea S-a inchinat Tatalui si S-a asezat de-a dreapta Puterii. In locul Fiului, Tatal a trimis pe pamant, in ziua a zecea de la inaltare, puterea Duhului Sfant, ca sa lumineze tot pamantul.

Nimeni din cei purtatori de trup omenesc nu s-a suit mai sus de ceruri, afara de Hristos. S-a rapit Pavel pana la al treilea cer -in rai – “si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca” (II Cor. 12, 4). S-a suit si Moise – se spune – pana la al saptelea cer, de unde a primit legea “intru randuieli de la ingeri” (F.A. 7, 53). S-au ridicat “ca spre cer” cu tot cu trup si Enoh cu Ilie, dar nici un trup de om viu nu a putut vedea slava dumnezeiasca, afara de Trupul lui Hristos, Care S-a inaltat la ceruri cu acelasi trup care a patimit, avand pe el semnele cuielor si ale sulitei si ale spinilor.

Domnul s-a inaltat la cer, dar nu ne-a lasat sarmani, dupa cum a fagaduit ucenicilor Sai (Ioan 14, 18). El S-a inaltat, dar in locul Sau pe Sfintii Apostoli ne-a lasat. A luat trupul nostru, dar ne-a lasat Trupul Lui. A luat ranele si pacatele noastre, dar ne-a lasat darurile Lui. A luat pe cele de jos si ne-a dat pe cele de Sus. A luat cele de ocara si ne-a dat pe cele de cinste. A luat cele ce nu Ii trebuie si ne-a dat cele de care avem nevoie. Deci nu ne-a lasat sarmani. Caci in urma ne-a lasat Crucea Sa, Sfanta Evanghelie, Biserica, Preacuratele Taine." Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina

 sursa frumoaselor cuvinte de mai sus:www.crestinortodox.ro Inaltarea lui Hristos

“Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta” (Psalmul 56,7)

Prin țara mea

Constanţa (Tomis)

sursa carti postale

Este cel mai vechi oraş de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează încă din 657 î.Hr.

Mi-am dorit sa cunosc orasul si in special partea veche-Peninsula,sa aflu cat mai multe lucruri ,sa vad marea ,sa ma plimb pe faleza cazinoului si sa imi inchipui cum era odinioara ,asa cum citisem in istorioare sau vazusem in cartile postale din minunata perioada interbelica.Unul dintre motivele care mi-au purtat pasii in Constanta a fost Vila regală din Mamaia (cunoscută și ca Palatul Regal din Mamaia sau Castelul Reginei Maria din Mamaia).Fusesem la Balcic,unde vizitasem resedinta de vara a reginei Maria ,orasul si imprejurimile.O zi intreaga mi-am dorit sa merg "pe urmele" ei ,zi care mi-a ramas lipita de suflet pentru totdeauna.Din pacate,cand am ajuns la Constanta,nu am gasit ceea ce cautam : vila reginei Maria era doar "umbra"unui loc frumos care inca "mai spune cu glasul stins"ca poate cineva ,candva ii va darui macar o parte din ceea ce a fost altadata.
Am profitat de vremea frumoasa a unei zile tarzii de toamna si ne-am continuat plimbarea prin vechiul oras.

Timp de cateva decenii, Constanta a fost resedinta regala, alaturi de Sinaia si Capitala.Palatul Regal al Regelui Carol I, Cuibul liniștit al Reginei Elisabeta și Vila Regală a Reginei Maria,au ramas drept marturie ale acelor vremuri.

In partea de nord a Peninsulei ,se afla Tribunalul-cladirea fiind monument istoric,cunoscuta  ca fostă reședință a Regelui Carol I în vizitele sale la Constanța.
A fost prima resedinta regala de la mare ,inceputa in 1902 si terminata in 1906 si construita in stilul 

sobru ,cerut de rege. A fost proiectat de arhitectul Grigore Cerchez, ale cărui planuri au fost modificate de Daniel Renard, cel care a realizat Cazinoul din Constanța. El a introdus elemente Art-Nouveau: un balcon tip foișor, turnul din colț, terasa cu geamuri înalte și linii curbe, menite să atenueze unghiurile.
In partea sudica a Peninsulei se afla resedinta Reginei Elisabeta,care era indragostita de mare.Pavilionul Regal,asa cum era numit in acea perioada ,era inconjurat din trei parti de apa marii.
Reginei Elisabeta nu ii placea sa stea in palatul din Constanta,ea fiind o fire artistica isi dorea sa petreaca foarte mult doar pentru ea, pentru odihnă, visare şi scris. A visat la o locuinţă modestă, pe malul mării, aşa cum văzuse în Olanda, pe malul mării, la Domburg, la vara ei primară, Regina Emma. Acolo mergea aproape în fiecare vară, pe o plajă lipsită de soare şi de
căldură, dar vântoasă, şi există şi astăzi modesta vilă care poartă numele lui Carmen Sylva.
Regele Carol a hotarat sa ii faca o surpriza si impreuna cu  Anghel Saligny,alaturi de care avea un adevarat proiec t(Podul de la Cernavodă și Portul Constanța.  ),sa ii construiasca o casa sub forma de vapor.In proiectul acesta accentul cel mai mare s-a pus pe terasa,locul unde ulterior regina statea foarte des ca sa fie aproape de mare si inclusiv noptile si le petrecea scriind tot pe terasa.
Pavilionul a revenit regelui Ferdinand si Mariei,dupa moartea reginei Elisabeta ,insa regina Maria nu a avut suficient timp pentru a se atașa de acest pavilion, deoarece, a descoperit plaja de la Mamaia si a construit acolo vila despre ca spunea ca :„Este o căsuţă perfectă pe care am aranjat-o cu ceea ce consider eu a fi un gust desăvârşit!”.

 „Mamaia: imense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârşitul i se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca nişte petale de flori aruncate de zâne, băi de mare şi acel râs ce izbucneşte anume când năvăleşte asupra ta apa rece, foşnetul şoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâşie de spumă albă ca zăpada. Jocuri prin nisip, câini nebunatici luptându-se cu câte o bucată groasă de lemn azvârlită de valuri pe mal sau înnebuniţi de bucurie şi alergând ca nişte ogari cenuşii într-o fugă zănatecă de-a lungul plajei, lătrat îmbătat de fericire, bărci încete lunecând alene pe întinderea lacurilor, soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre, prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii“.(spunea regina Maria)
Centrul vechi al Constantei,construit pe ruinele vechiului Tomis,oras intemeiat de greci in sec.VII i.Hr.,ascunde obiective turistice pe care merita sa le vizitezi.
Piata Ovidiu,Cazinoul de pe faleza,Farul genovez , Statuia lui Ovidiu ,în Piața Ovidiu, în fața clădirii fostă a Primăriei Constanța, azi a Muzeului Național de Istorie și Arheologie,Geamia Hunchiar, Muzeul de Istorie si Edificiul Roman cu Mozaic, Marea Moschee , va puteti bucura de stradutele vechi ,de biserici si multe alte locuri .
Azi 21 mai,gandul meu se indreapta catre tine,oras frumos si catre mare.

Sursa cartilor postale din articol:
http://www.primaria-constanta.ro/oras/album

Sursa articol:Internet ,Wikipedia