L'Âme Bohème: Maestrii in pictura romaneasca : Nicolae Grigorescu (15 mai 1838-21 iulie 1907)

"Şi noi aveam nevoie de un glas care din adâncul acestei vieţi să se ridice şi despre această viaţă să ne vorbească. Un asemenea glas am avut în Grigorescu. Cum a vorbit el, în limba formelor şi a colorilor, despre ţara şi despre neamul lui, a fost mai mult decât îndeplinirea unei chemări de artist. Un apărător înflăcărat, un sol neadormit al geniului nostru, în faţa lumii care nu ne cunoştea şi în faţa veacurilor viitoare, iată ce-a fost omul acesta pentru noi." (Alexandru Vlahuta)

O floare între flori-Portretul fiicei pictorului Millet

Nicolae Grigorescu, al şaselea copil al lui Ion şi Maria Grigorescu,s-a născut la 15 mai 1838, la Pitaru, Dâmboviţa.

In anul 1843,tatal lui Grigorescu moare,iar familia se muta la Bucuresti,în mahalaua Cărămidarilor, la sora mamei sale.

„Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea... De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate. Surorile începeau să coasă și ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici... Se vede că era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când eram mic...”

(Alexandru Vlahuță: Pictorul Nicolae Grigorescu)

familia

La doar zece ani,Nicolae Grigorescu ,talentat fiind ,a intrat ca ucenic de iconar în atelierul pictorului ceh Anton Chladek,timp de doi ani. Dornic sa isi sustina familia,el pleaca de la atelier si se hotataste sa realizeze icoane acasa pe care apoi sa le valorifice.

„Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine, și m-a întrebat îngrijată de unde-s -- că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viața mea.." Alexandru Vlahuță

Norocul lui "Nicu"(asa semna iconitele",se iveste cand tabloul istoric „Mihai scăpând stindardul”, pus în vitrina unui zugrav, este vazut de beizadeaua Mitică-Ghica,ducandu-se cu el la domnitorul Barbu Stirbei,care i-a dat o suta de galbeni pe el.

Primul contract pentru realizarea unui proiect mai mare l-a semnat in anul 1853 pentru biserica din Baicoi,icoanele de aici fiind atestate ca cele mai vechi picturi ale lui.

Numit in acea perioada„Nicu zugravul”,realizeaza lucrarile de la Manastirea Zamfira si Manastirea Agapia.

Gricorescu isi doreste foarte mult sa studieze pictura ,dandu-si seama ca doar talentul nu este suficient:„Toată noaptea visam numai îngeri şi scene religioase. Erau zile când tot ce făceam mi se părea trist, fără viaţă, fără armonie; şi atunci îmi venea să las totul baltă şi să plec în lume. Intra o rază de soare şi deodată se lumina şi biserica şi sufletul meu. Pe atunci noi n-avem niciun fel de orientare în artă. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da reţete de la Muntele Athos pentru prepararea culorilor şi câteva lămuriri despre vârsta, îmbrăcămintea, viaţa şi însuşirile fiecărui sfânt”.

La interventia lui Mihail Kogalniceanu si cu banii stransi pana atunci din pictura bisericeasca ,primeste o bursa de studii la Paris.In toamna anului 1861 merge in Franta.

Intrarea în pădurea de la atelierul din Paris Apus de soare la Barbizon

Fontainebleau (1867)

Aici frecventeaza,probabil,atelierele de pictura ale lui Charles Gleyre și Sébastien Cornu. In luna martie s-a prezentat la concursul de admitere la École nationale supérieure des beaux-arts din Paris. Vara si-a petrecut-o la Barbizon,sat celebru in vremurile acelea ,fiind locul de intalnire si de creatie preferat al artistilor,ca de altfel si Scoala de la Barbizon, la mare moda atunci.Locul era promovat de arta innoitoare a lui Jean-François Millet, Gustave Courbet și a lui Théodore Rousseau, promotori ai realismului care s-au stabilit chiar aici. Emblematici ai Barbizonului au fost sipictorii precursori ai impresionismului Jean-Baptiste Camille Corot și Charles-François Daubigny ca și mulți alții care au făcut celebră Școala de la Barbizon.

Pe malul marii
Puntea ruptă - (1866-1869)

„Fără să ia parte la luptele dintre diferitele grupuri artistice atât de aprinse în acea vreme, îl atrage sufletul agrest al pictorilor care lucrau aici. Arta tânără și liberă care opunea oricărei reguli stabilite fantezia ei minunată, Grigorescu o pricepe dintr-o dată și simpatizează cu toți acești artiști nebăgați în seamă de marele public. Intransigența acestor răzvrătiți îi reînnoiește temperamentul artistic.”Virgil Cioflec: Grigorescu

In Franta a executat copii dupa marii maestrii ca Rembrandt, Rubens, Salvator Rosa, Prud'hon sau Géricault și a vizitat marile muzee .
In anul 1864 a revenit in tara ca sa stranga materiale documentare pentru o lucrare cu tematica romaneasca ce vroia cel mai probabil sa o prezinte la Expoziția universală de la Paris din 1867.

Dupa ce se intoarce in Franta ,el renunta la studiile clasice si se alatura pictorilor de la Barbizon.

„Anii petrecuți de Grigorescu la Barbizon și Fontainebleau au fost cei mai fecunzi prin îndemnurile primite, prin investigațiile în fața naturii și mai ales prin riguroasa disciplină a meșteșugului pictoricesc. Toată seva picturală, bogată ca o revărsare florală de primăvară în dumbravă, șederii lui în Barbizon i se datorește. Această sevă picturală persistă chiar atunci când, peste ochii pictorului, amurgul vârstei coboară un văl ce estompează culorile șă cerne lumina ca o pulbere peste imaginea naturii.”- Francisc Șirato

In anul 1868 la expozitia pictorilor de la Barbizon,unde fusese invitat sa participe,imparatul Napoleon III i-a cumpărat tabloul O glastră cu flori.

In luna mai 1869 se intoarce in tara si este ingrijit de doctorul Carol Davilla .

Pe drumul spre Bucuresti ,a trecut prin Galitia si moldova ,unde a facut o serie de studii si portrete de evrei galițieni, țigani și studii de țărani.

Evreu cu caftan Fetita cu basma rosie portret de tigan mama si copil tigancusa

La Expoziția artiștilor în viață,din 1970,pentru lucrarea sa portretul banului Năsturel Herescu, a primit medalia de aur.

Intre anii 1870-1873 face calatorii de studii in Italia,Grecia si Viena.In 1877 este desemnat sa mearga pe front sa insoteasca armata romana ca "pictor de front".Realizeaza la fata locului lucrari cu luptelede la Grivița și Rahova desene și schițe.

In 1878 a prezentat lucrarile sale inspirate din timpul razboiului de Independenta.

„Reputatul nostru artist, dl. Grigorescu, care a urmărit armata românească în campania peste Dunăre, a început a expune dintre tablourile sale lucrate după schițele militare ce a cules în Bulgaria. Întâiele două tablouri sfârșite sunt expuse la magazinul de muzică Gebauer, Calea Mogoșoaiei. Unul înfățișează „Un transport de provizii pentru armata românească, prin mijlocul nămolurilor și mlaștinilor Bulgariei"; celălalt înfățișează „O năvală de tunuri și călărime românească la atacul Opanezului". E de prisos a mai aduce laude deosebitului talent al d-lui Grigorescu; destul e să spunem că și aceste din urmă două tablouri nu dă de minciună penelul din care a ieșit Un iarmaroc în Moldova.”- Mihai Eminescu

”Transport de provizii”, Muzeul Municipiului București

Atacul de la Smardan

Din anul 1879 pana in 1890 el lucreaza in Franta i atelierulsau de la Paris sau in Bretania la Vitre.

„Între anii 1881 și 1887, Grigorescu lucrează alternativ în țară și în Franța, cu predilecție la Vitre, mic târgușor medieval din Bretania, orășel cu ulițe strâmte, prinse între clădiri vechi, cu acoperișurile ascuțite ca o glugă, cu o populație rămasă la tradițiile patriarhale de omenie și bună înțelegere, unde găsește reculegere și dispoziție la lucru. El a pictat acolo tablouri vibrante ce răsar din frenezia penelului, din scăpărarea petelor de colori, apărând destrămate uneori ca perlele unui colier de mărgăritare când le privești de aproape, luând însă formă la distanță și reconstituindu-se plastic, cum ar fi Fetița bretonă, ce vine în plin soare, Pe plajă la Granville, câteva marine din Bretania, case la Vitre etc.” Krikor H. Zambaccian

Vitre

Se intoarce in tara in 1890 si se stabileste la Campina.Aici se dedica pictarii subiectelor rustice,portretelor si peisajelor de tara.

Hanul de la Oratii Sotia pictorului

Tot aici o cunoaste pe Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna din Chiuruș (Covasna).Aceasta l-a ingrijit cu duiosie si devotament si s-au casatorit in ultima zi de viata a artistului..Au avut impreuna un fiu ,pe Gheorghita(1886-1955).A studiat desenul cu tatăl lui, apoi a urmat cursurile Școlii Naționale de Artă din București, la clasa profesorului Jean Steriadi, care era fiul lui Alexandru Steriadi, prietenul lui Nicolae Grigorescu.S-a căsătorit cu Ana (Anișoara) Vlahuță, fiica lui Alexandru Vlahuță, prietenul artistului.

Casa memoriala

„De când Grigorescu se mută la Câmpina, biografia lui e un izvor de apă limpede pe care toți îl cunosc. Se așază definitiv în mica lui căsuță pitulată între dealuri. Își vede de lucru, căci iubitor mai mare de singurătate rar s-a văzut. O viață întreagă nu s-a plâns că e ostenit. Cât a trăit n-a pierdut o singură zi fără să o închine muncii. Când zorile îmbobociau ferestrele, Grigorescu sprinten era în mijlocul ogrăzii înverzite cu troscot. [...] Grăbit, cu sculele adunate de cu seară, ieșea pe poartă. Mărunțel, strângând din umeri, așa cum umblă oamenii de la munte, o lua în sus pe apa Câmpiniții. Urca potecile pe lângă mesteacăni, se suia cu ei, cobora cu ei, îi mângâia ...”- Virgil Cioflec

Problemele de sanatate ,tulburarile de vedere pe care le remarcase inca din 1887 se accentueaza si acest fapt ii determina pe istorici sa numeasca aceasta perioada "alba"(" Pictate aproape fără contur, în culori diluate, reduse la tonalități alburii, tablourile lui păreau a fi presărate cu o pulbere argintie, cu un dalb zăbranic ce le da acel aspect cețos " Barbu Brezianu)

Anual avea expozitie personala la Ateneul Roman,ultima fiind in 1904.

La 21 iulie 1907,Nicolae Grigorescu se stinge din viata la Campina.Pe sevalet ramane neterminata ultima sa lucrare "Întoarcere de la balci".

"Viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu există pentru el. Acolo şi-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în ţară şi în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr şi de frumos...".Alexandru Vlahuță