L'Âme Bohème

Maestrul Zamfir Dumitrescu

(15 aprilie 1946, București- 6 februarie 2021, București)

"Pictorul Zamfir Dumitrescu este în conștiința noastră unul dintre reperele glorioase ale științei perspectivei, ale „organizării spațiului prin planuri și secțiuni aflate sub zodia irepresibilă a ordinii scientiste și a numărului de aur”(Virgil Mocanu).

S-a născut la 15 aprilie 1946, în București, într-o familie de intelectuali.

Locuiau pe strada Caimatei intr-un vechi cartier bucurestean iar mai tarziu s-au mutat in cartierul Cotroceni.

Mama pictorului Margareta, (născută Eckert),a fost fiica lui Francisc Eckert și Clarei Filk.Cu toate ca avea cultura muzicala si deosebite inclinatii artistice a ales sa urmeze cursurile Academiei Naționale de Educație Fizică din București.

Tatăl, Dumitru Dumitrescu a fost academician, doctor docent în știinte fizico-matematice la Gottingen, inginer, absolvent al Institutului Politehnic din București, al Școlii Superioare de Aeronautică din Paris, al Școlii Superioare de Electricitate din Paris, fiind și Licențiat al Universității din București, în Matematici, în Drept, în Litere și Filozofie. A fost Secretar General al Academiei Române între 1963-1967.(sursa- http://artindex.ro/2012/12/21/dumitrescu-zamfir/)

Dupa terminarea liceului "Spiru Haret" din Bucuresti s-a decis sa urmeze Artele Frumoase,sectia -pictura.

A absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, promoţia 1970, la clasa profesorului Corneliu Baba.Inca din timpul studentiei pictura devine pentru Zamfir Dumitrescu un mod aparte de a se exprima,de a explora si de a intelege lumea.

Pentru o perioada de un deceniu si jumatate Norvegia a fost tara in care a pictat ,a expus si a fost apreciat pentru maiestria sa.A realizat portretele monarhilor Norvegiei și ai Suediei, MS Regele Olav al V-lea, MS Regele Harald al V-lea și Regina Sonja, monarhi ai Norvegiei, pe MS Regele Carl al XVI-lea Gustaf și Regina Silvia ai Suediei.

Mărturisea într-un interviu pentru AGERPRES, în anul 2014:

"Eu am mers vreo 20-25 de ani în Norvegia. Am colindat toată coasta de vest a Norvegiei, de sus până jos, în special în zona Haugesund-Bergen. Acolo am mulţi prieteni, am multe cunoştinţe, am mulţi clienţi sau am avut mulţi clienţi, pentru că n-am mai fost acolo de aproape 20 de ani. Sunt îndrăgostit de aceste oraşe, care sunt mici, sunt nişte sătuţe, de fapt, dar au comodităţile şi facilităţile unor oraşe. Cred că acolo mi-ar plăcea să stau, ca spirit. Ca frumuseţe de oraş, eu consider însă Florenţa capitala civilizaţiei şi luxului cultural."

A fost asistent universitar (1970-1978) şi lector universitar (1978-1987) la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" Bucureşti; conferenţiar universitar (1991-1993), profesor universitar doctor (1994-2000), conducător de doctorat (din 2001) la Universitatea de Arte Bucureşti; decanul Facultăţii de Arte Plastice Bucureşti (2000-2004), potrivit www.cdep.ro.

A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (din 1975) şi preşedintele Uniunii (2002-2007).

A sustinut arta contemporana si a dezvoltat numeroase proiecte manageriale.Unul dintre cele mai importante proiecte a fost infiintarea Şcoalii de Arte şi Meserii "Dimitrie Paciurea".

A avut expozitii in tara si in straintate,a fost distins cu :

-Premiul pentru Pictură acordat de Uniunea Artiștilor Plastici (1974 — Pitești și 1978 — Cluj)

-Premiul Academiei Române pe anul 2002,

-Premiul I la Balkan Artists’s International Competition Real Painting (Sofia, 2004),

-Medalia de Aur pentru Pictură, la expoziția “The 3rd Official Art Salon” care a avut loc la Caraguatatuba, în Brazilia, în luna ianuarie 2006 ,etc

In 2002 a fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler, conferit de președintele României

A publicat :

Structuri plastice — structuri geometrice’ (1984), ‘Leonardo — Structuri geometrico-plastice’ (1988), ‘Ars Perspectivae’ (2002), ‘Caiete de perspectivă artistică’ (vol.I, 2004).

In 2015 au fost expuse 130 de lucrari,intr-o expozitie personala de pictura,dupa 21 de ani,la Galeria Senso din Bucuresti:

“Este prima personală după 21 de ani. Am pictat tot timpul, dar s-a adunat așa, un fel de plictis, de rezervă asupra contactului cu publicul. Am fost președintele Uniunii (n.r. — Uniunii Artiștilor Plastici din România), am fost deputat, am avut tot felul de relații sociale pe care încet-încet le-am eliminat și în această eliminare a intrat și ideea de expoziție personală. Personală, subliniez, pentru că de expus am expus în permanență. Am fost activ”.

"Unul dintre cei mai raționali pictori ai celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea, din spațiul românesc, este profesorul de perspectivă, Zamfir Dumitrescu. Gândirea sa analitică, proiectată asupra elementelor simple ale universului uman, cuprinde nu numai rigoarea, ci și o evidentă doză de poezie, asimilată visării, singurătății și liniștii, relaționată cu dorința omului de a-și proiecta ființa dincolo de limitele fizice și de a realiza o nedisimulată contopire a spiritului obiectiv cu cel subiectiv, a imaginarului cu realitatea, a manierei de a practica desenul de esență academică cu dorința de a reprezenta, cu ajutorul efectelor valorice, stările omului contemplativ. Opera sa cuprinde variații ale temelor consacrate ale bidimensionalului, cu nenumărate variante combinatorii ale speciilor picturii, lizibile la nivelul detaliului și structurării imaginii de ansamblu. Multiplicarea spațiului compozițional, prin simbioza dintre interior și exterior, prin microcosmosul unei încăperi, sugerat prin geometria formelor, recunoscute de ochiul nostru ca aparținând unui ambient intimist, lasă la vedere naturi statice, proiectate pe fundalul unor peisaje, regândind la nivel simbolic, comuniunea omului cu natura din care acesta face parte. Uneori recuzita obiectuală este preluată din contextul mediului interior, fiind amplasată în ambientul natural, un scaun, un fotoliu sau o canapea, marcând locul de meditație al artistului, care ne spune că pământul cu apele și vegetația lui, face parte din sine și că elemente, aparent oponente, pot oricând să se armonizeze prin legile nescrise ale naturii. Planurile orizontale succesive, registrele verticale etajate, sunt rezultatul unor exerciții de optică și calcule matematice ale unui pictor pentru care organizarea plastică a compoziției are întotdeauna subtilități de interpretare și corespondențe dintre cele mai incitante aparținând istoriei culturii. Prin utilizarea metodelor științifice de sugerare a spațiului perspectiv, consacrate de tratele de pictură și de perspectivă ale secolelor precedente, Zamfir Dumitrescu impune provocatoare scenografii suprafeței lucrării, susținute de „cadența geometrică”, recurentă pe parcursul perioadelor de creație. Structurile plastice clare și riguroase nu sunt prezente numai în tablourile în care natura statică și peisajul interferează. În abordarea interioarelor, și acestea de o varietate surpinzătoare, modul de așezare în pagină a componentelor este conținătorul aceleiași logici în care simetria și numărul de aur, alături de alte procedee secrete de încadrare și vizualizare, au inepuizabile implicații structurale. Metoda de calcul a imaginii perspective a lui Brunelleschi și perspectiva albertiană, care lămurește raportul dintre privitor și câmpul vizual, farmecul compoziției baroce poliaxiale, încărcată de patetism și teatralitate, lasă un loc special detaliului, amintind monumentalitatea lucrurilor simple, prin filtrul cărora pictura lui Zamfir Dumitrescu contextualizează experienței personale, secolele premergătoare existenței sale artistice. Prezența personajului feminin, dar și a altor personaje mitologice și sacre, în compoziții asociate cu întâmplări imaginative, biblice sau preluate din viața reală a artistului, nu înlătură atenția asupra nudului feminin, care, doar în mod excepțional, face obiectul unor compoziții dedicate exclusiv temei. Iluzionismul raccourci-ului, rigoarea desenului proporționat pe osatură și pe componenta miologică, plasează abordările de acest fel, în obișnuita opțiune a artistului pentru tridimensional, formele rotunde și senzuale, fiind trecute prin filtrul mai multor idealuri de reprezentare. Frumusețea feminină o regăsim, nu numai în compozițiile complexe ideatic și structural, ci în însăși categoria portretului de copile și tinere femei, conținătoare a unor restituții ale istoriei artei, pe ale cărei date științifice, Zamfir Dumitrescu proiectează, în mod original, caracterele psihologice și anatomice ale modelului, păstrând neschimbat raționamentul perspectiv, arhitectonica imaginii și specificitatea compozițională, care ordonează și subsumează aceleași note ale teatralului, misterului și alegoriei. Prin multiplicarea modulară, care enunță ritmuri regulatoare ale componentelor compoziționale, prin implicarea armonioasă a liniilor de forță spre punctul de fugă și spre centre de interes, prin numărul de aur prezent „de facto” și prin alte asemenea atribute ale perfecțiunii imaginii pictate, Zamfir Dumitrescu face un exercițiu asupra frumosului obținut prin rațiune. "-Ana Amelia Dincă