Tia Peltz
(n. 30 ianuarie 1923, București - d. 5 martie 1999, București)
 |
| Tia Peltz -Zambet |
 |
| sursa TVR |
 |
| Tia Peltz-Cele trei gratii |
"(...) Desenatoare redutabilă și prolifică, posedă un sigiliu stilistic inconfundabil: laconism, humor, detaliu șarjat ca un spin cu vârf dulce(...) Inspirată, în creația sa grafică, de aspecte ale străzii Bucureștiului modern, Tia Peltz se apropie cu empatie mai ales de momentele de bucurie și petrecere ale vieții sociale. Notația sa rapidă, cu linie egală, fermă și sinuoasă, urmărește expresia și nu identitatea personajelor. Traseul ludic, de arabesc, al formelor este completat cu o deosebită plasticitate de petele neutre de acuarelă, ce umplu spațiul fără a concura linia."
-Barbosa, Octavian, Dictionarul Artiștilor Români Contemporani-
A studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București.
Nina Batalli Cosmovici
(n. 1913, Snagov, Ilfov, România – d. 1993, Roma, Italia)
 |
| Nina Batalli Cosmovici-Nud in oglinda |
S-a nascut in Ilfov si a studiat pictura la Facultatea de Belle-Arte din București, absolvind și Facultatea de Litere, între 1934-1939 sub îndrumarea lui Francisc Șirato
In 1939 expune pentru prima data la „Salonul Oficial de Primavară”si la Balcic unde primar era George Batalli,vărul tatălui ei.
In 1948 se stabileste in Italia si un an mai tarziu expune in Napoli.A avut numeroase expozitii personale si de grup.A fost casatorită cu inginerul Alexandru Cosmovici. Este mama specialistrului în astronautică, Cristiano Batalli Cosmovici.
Lucia Dem. Bălăcescu
(n. 22 ianuarie 1895, Bucureşti – 5 noiembrie 1979, Bucureşti)
 |
| Lucia Dem. Bălăcescu-Viata la sat |
 |
| Lucia Dem. Bălăcescu-Promenada prin parc |
In 1919 a expus in tara cu ajutorul Olgai Greceanu si al Ninei Arbore, în cadrul Asociaţiei Femeilor Pictore şi Sculptore.In 1929 a obtinut medalia de bronz la Expoziţia Internaţională de la Barcelona.
In afara de pictura ea a facut si ilustratii de carte:Cartea cu jucarii şi Ce-ai cu mine, vântule? de Tudor Arghezi (1931), pentru care obţine un premiu la Praga (1938), Corigent la limba română de Ion Minulescu, Un port la răsărit de Radu Tudoran, peste 200 de ilustraţii la Decameronul de G. Boccaccio.
Ca publicista a debutat in 1937 la ziarul „Timpul”
Elena Müller Stăncescu
 |
| Elena Müller Stăncescu-Gutui |
 |
| Elena Müller Stăncescu-Bujori |
Mina Byck-Wepper
1899 - 1964
 |
| Atelierul |
A fost printre cele mai talentate eleve ale Ceciliei Cuțescu Storck. Cele șase expoziții personale pe care le-a deschis în București au atras atenția criticii și publicului, artista devenind favorita unor colecționari importanți ai vremii. După terminarea liceului în Bârlad, Mina a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București. Primele lucrări ale Minei Byck sunt puternic influențate de predilecția pentru decorativismul seccession al Ceciliei Cuțescu. Pictorii Mișu Teișanu și Nicolae Tonitza au remarcat prezența artistei în expoziția de final a școlii, scriind elogios despre tânăra încă în formare. Imediat după absolvire Mina Byck a primit o comandă pentru realizarea unor panouri decorative într-o locuință privată din București, asigurându-și astfel suma necesară unei călătorii de studii în Germania. Timp de doi ani a frecventat atelierul lui Franz von Stuck (1863-1928). Contactul cu acest reprezentant de frunte al Jugendstilului bavarez și-a pus amprenta decisiv asupra rafinării artistei, creația de început a Minei fiind tributară spiritului Secession al picturii müncheneze. Este perioada în care artista începe să picteze cunoscutele naturi statice cu flori, lucrări cu care a fost prezentă și premiată la Salonul Oficial. Dacă schimbările politice radicale care au exclus evreii din viața publică nu ar fi afectat-o profund, Mina Byck Wepper ar fi devenit cu siguranța unul dintre numele importante ale artei românești moderne. În momentul declanșării valului de măsuri anti-evreiești artista își redefinește personalitatea creatoare, apropiindu-se de dramatismul expresionist și apoi de arta militantă. Martoră a masacrelor din timpul Rebeliunii Legionare (21-23 ianuarie 1941), artista se retrage din viața publică, renunțând să mai lucreze. Din această cauză a intrat într-un con de umbră după al doilea război mondial, arta ei fiind reconsiderată abia în ultimii ani.
Nuni Dona
(numele adevărat: Niculina Dona, n. 14 noiembrie 1916, Vaslui - d. 22 noiembrie 2009, București)
 |
| Nuni Dona-Peisaj cu pini si case |
S-a nascut in familia medicului militar Achil Raul Alexandru Dona și a Niculinei Henrieta (născută Delavrancea, cea de-a treia fiică a scriitorului și omului politic Barbu Ștefănescu Delavrancea).
Mama sa o indruma inca din copilarie spre pictura.A mers la Școala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureșt,apoi s-a inscris la Academia de Arte Frumoase, unde va frecventa clasa de pictură a profesorului Francisc Șirato (1933).
Dupa ce termina studiile devine cunoscuta si apreciata,participand la numeroase expozitii,din anii 1940–1944 şi la cele de grafică între 1939 şi 1943, iar după 1948, la saloanele municipale şi la expoziţiile anuale organizate de stat.Din 1950 se ocupă de frescă, pictată în stil neoclasic românesc, realizând Din trecutul capitalei, pentru sala de consiliu a Primăriei din Bucureşti, Din istoria Dobrogei, în sala de consiliu a Primăriei din Constanţa şi fresca de la Casa de cultură din Baia Mare.
La sfarsitul noiembrie 2009, într-un deplin anonimat.
Ligia Macovei
(n. 1916Bucuresti - d. 1998, București)
A urmat cursurile de artă decorativă de la Universitatea de Belle-Arte din oraşul natal. A finalizat cursurile în 1939, an în care se şi căsătoreşte cu arhitectul Pompiliu Macovei. A făcut parte dintre artişti privilegiaţi care au putut să picteze şi să călătorească şi în vremea dură a regimului comunist. Beneficiu de care s-a bucurat şi datorită soţului care a fost diplomat şi a călătorit mult. Colecţia ce poate fi admirată astăzi în muzeu este alcătuită şi din obiecte ce au fost cumpărate în pelegrinările celor doi soţi. Ligia Macovei este reţinută astăzi pentru desenele realizate poeziilor lui Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi.
Alma Redlinger
(n. 8 martie 1924, București, România – d. 2 februarie 2017,București, România )
 |
| Alma Redlinger-sursa foto zf.ro |
“...Alma Redlinger face parte din generația de artiști care asigură continuitatea dintre pictura interbelică și pictura contemporană.” (Octavian BARBOSA, 1976)
Pictoriță, desenatoare și gravoare de origine evreiasca,aceasta a urmat Academia liberă de artă Școala Maxy, între anii 1940 -1944 și în 1945 Academia de Artă Guguianu, având ca profesor tot pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. Din anul 1945 expune la saloanele de pictură grafică și apoi la expozițiile tematice de stat. După anul 1969 participă la expoziții de artă decorativă și execută lucrări de artă monumentală în anii 1959-1961, 1964.
sursa articol:Wikipedia
Artindex.ro,historia.ro si Raftul cu carti
Mai multe fotografii gasiti AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu