Mari doamne in pictura romaneasca(II).Cecilia Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck 

(n. 14 martie 1879, Câineni, Vâlcea – d. 29 octombrie 1969, București)

   A fost prima femeie din Europa cu o catedră universitară de arte plastice si  prima femeie din România care a realizat artă murală - fresca "Istoria negoţului românesc" realizată în 1933, aflată în aula Academiei de Studii Economice, şi "Apologia artelor româneşti" de pe plafonul fostului Palat Regal, actualul Muzeu Naţional de Artă al României.

  S-a nascut la 14 martie 1879 in comuna Caineni ,in satul Raul Vadului.Era primul copil născut în familia slujbașului de poștă Ion Brăneanu și a Nataliei Cuțescu.Bunicii materni au adoptat-o si de la ei a luat numele de Cutescu.Cu toate ca au crescut-o ea a ramas foarte apropiata de parintii Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia – care moare în adolescență – și Ortansa – care devine o importantă activistă pentru drepturile femeilor în România.

Maternitate

S-a mutat cu bunicii in Bucuresti pentru a merge la Școala Centrală de Fete.Inca din frageda copilarie fusese pasionata de arta  si se ascundea in timpul orelor de la scoala pentru a putea picta.

„Forțe stranii mă năpădeau, cuprinzându-mi toată făptura, voind să-și facă loc în afară (…) Eram prea mică, nu puteam să știu ce-i pictura, nu puteam să știu care urma să fie glasul prin care îmi voi exprima gândirea și simțirea. Dar nu exista pentru mine, în anii copilăriei mele, o mai mare vrajă decât nuanțarea și combinarea culorilor”-spunea artista
„Dintre cadourile primite, nu-mi plăceau decât cutiile cu tuburi de culori. Le storceam privind uimită cum ieșeau vopsele de toate nuanțele. Nu mai mâncam și nu mă mai jucam; mă uitam la ele, le așezam frumos, le miroseam și așterneam pe hârtie sau pe vreo sticlă nuanțele culorilor cu o aromă atât de îmbietoare. Muind degetul în ele și aplicând pasta pe o hârtie curată, făceam o pată care mi se părea încântătoare. Treceau ceasuri întregi și părinții mă găseau tot acolo, cu ochii ațintiți, cântând de bucurie”.
Familia a cerut sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz,care nu a facut altceva decat sa le confirme faptul ca este foarte talentata.

Fetita pe ganduri

Au trimis-o la München în 1897 sa studieze la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant.
Expune atat in Franta cat si in Romania.Participa la Salonul de toamna de la Paris .In 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte.
A fost co-optata in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși.
In perioada in care locuieste la Paris ,se casatoreste cu violonistul Romulus Kunzer.Au avut impreuna  un fiu, Romeo, devenit și el pictor important , sub numele de Romeo Storck.

casa muzeu

Din pacate casatoria nu a durat mult si in 1906 dupa ce divorteaza se intoarce in tara si se stabileste la Bucuresti.Trei ani mai tarziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck. După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante.
Ea lucra în atelierul din b-dul Colței, iar Storck în vechiul său atelier din Calea Griviței.
 „Înainte de a începe lucrul, luam împreună cafeaua în atelierul meu. Îi ofeream fotoliul cel mai comod, întorceam șevaletul ca pânza să primească lumina dintr-o singură parte, și-i așteptam părerile, ca pe ale unui arbitru. Cu ținuta lui sobră, cu părul puțin ondulat spre frunte, cu mustața-i atât de caracteristică, cu gulerul alb și cravată discret legată „în fundă”. Îmi era drag și l-aș fi vrut lângă mine o veșnicie, dar el pleca la lucru cu o regularitate neînduplecată”.

Cecilia Cuțescu-Storck
fiica mea Gabriela

Împreună au avut două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă.
A fost profesoara la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București,in anul 1916.Evenimentul era ceva unic fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa.
„Și când mi-aduc aminte câte ostilități a trebuit să înfrâng pentru a obține această catedră, în acele timpuri când femeia nu era îndeajuns considerată, fiind lipsită de orice drepturi! Câte intrigi și neplăceri am îndurat! S-a mers până acolo încât să se caseze de două ori concursul la care totuși reușisem. Dar m-am prezentat a treia oară și tot am izbutit să ocup catedra. Tocmai această dârzenie ce m-a făcut să înving prejudecăți și piedici, mi-a adus din partea presei, cât și cu ocazia diverselor sărbătoriri, elogiul de a fi deschis drumuri noi de activitate femeilor”!!!
În 1916, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică.

Istoria Negoțului Românesc

Decorațiunile murale din propria casă au dovedit talentul Ceciliei Cuțescu-Storck și i-au asigurat mai multe comenzi importante. Prima a fost pictura “Agricultura, Industria și Comerțul” (1916) aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank, clădire situată pe strada Doamnei și proiectată de arhitectul Petre Antonescu. A urmat “Istoria Negoțului Românesc” (1933) în Aula Magna a Academiei de Studii Economice, cu o suprafață de peste 100m2. Aceasta conține peste o sută de personaje în mărime naturală, dispuse în șase registre care se succed, ilustrând comerțul românesc de-a lungul timpului.

Pictura murala “Istoria Negoțului Românesc” din Aula Magna a Academiei de Studii Economice.
În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României. Compoziția alegorică în format tondo se intitulează “Apologia artelor românești”. În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția “Petru Cercel și curtea sa”.
Intre anii 1922 şi 1923, Cecilia Cuţescu Storck a cumpărat pentru familia sa o casă in apropierea palatului reginei Maria de la Balcic(o iubea si admira foarte mult), pe care o putem vedea intr-un tabloul de-al ei. "Odaia de jos era foarte scundă, cu plafonul de lemn, după moda turcească, prin fundul ei trecea scara interioară care ducea la odaia de sus. O impodobisem cu multe covoare de preţ aduse de la Bucureşti, ca să dau incăperii un aspect frumos şi să nu se mai vadă crăpăturile zidului care se dărăma mereu".

Casa de la Balcic

"Cu timpul am făcut din casa noastră de la Balcic un mic castel, prin armonia proporţiilor, solemnitatea, cu interiorul sobru, dar distins şi senorial. (...) Inchipuiţi-vă o casă clădită pe o inălţime cu marea la picioare, nelipsită de eleganţă, deşi, in sobrietatea ei, semăna cu o cetate cu zidurile de la parter foarte inalte şi compacte, intrerupte doar numai de căteva ferestre lungi şi de o uşă inaltă şi ingustă. (...) Impunătoare fără a fi greoaie, lucrată in piatră albă adusă de la Cavarna şi şlefuită, care, la lumina Lunii, dă impresia unui palazzetto de marmură", scria Cecilia Storck.
Cecilia Cuţescu a fost asemănată uneori cu Paul Gauguin, iar în perioada interbelică a primit numeroase distincţii la expoziţiile internaţionale, printre care şi cea de Cavaler al Legiunii de Onoare (Franța,1933).
In 1937 a fost este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase.
În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel.
In afara de lucrarile murale a creat compozitii de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel.
Continua sa isi expuna lucrarile atat in tara cat si in strainatate reprezentandu-si tara cu succes.
S-a stins din viață în 1969 la București.

A scris :Fresca unei vieți, Bucovina, Editura Torouțiu, 1943
O viață dăruită artei, Editura Meridiane, 1966
Pentru a o cunoaste mai bine vizitati Muzeul de Artă "Frederic și Cecilia-Cuțescu Storck"
Adresă: Strada Vasile Alecsandri 16, București

sursa articol:Wikipedia,Google
si carti din Raftul cu carti







Olga Greceanu