Cea mai buna rețeta de socata

      E vremea florilor de soc si a socatei!

Arbustul de soc (cu numele ştiinţific Sambucus L.) si cel negru (Sambucus nigra),apare in anumite legende ca simbol al vietii si al mortii,dar si al unor forte supranaturale atat benefice cat si malefice.

In legendele si credintele straine,socul apare ca aparator de spiritele rele ,de moarte si distrugere la druizi.Se spune ca era protejat de Zeiţa Albă, care păzea poarta către lumea subpământeană.

In Anglia se credea ca in trunchiul sau isi are locasul Mama Soc,de a carei protectie beneficia. Era protector impotriva fulgerelor si  a traznetelor deoarece se credea ca din el fusese cioplita crucea pe care fusese rastignit Isus.

Pentru altii insa era considerat blestemat din aceasta cauza si pentru ca de o creangă a sa s-ar fi spânzurat Iuda.

Tot intr-o traditie englezeasca tufa de soc,se taia sub forma unei cruci si se planta pe un mormânt proaspăt. Dacă înflorea, însemna că sufletul persoanei îngropate acolo era fericit.Ramuri verzi erau asezate pe morminte pentru a-l apara pe cel “plecat”de spirite rele .

Mult timp frunzele de soc au fost folosite in alungarea mustelor si a altor insecte.Se aşezau astfel de frunze la intrarea în casă, în bucătării şi în grajduri.

In Danemarca,socul este asociat cu magia.Legenda spune ca in ramurile sale se adăpostea o driadă, pe nume Hylde-Moer. Daca se taia si din ramurile sale se facea mobila,cei care o aduceau acasa erau , bântuiti neîncetat de Hylde-Moer.

Tot pe aceste meleaguri oamenii credeau ca arbustii de soc se pot misca,fara ca radacinile lor sa ii opreasca si se uitau noaptea prin ferestrele caselor.

In Rusia ,socul alunga raul si duhurile rele.In Serbia ramurile sale erau folosite in ceremonialul de nunta pentru a aduce noroc mirilor,in Suedia femeile gravide sarutau socul pentru a le ajuta la nastere.

In Austria,in noaptea dinainte de Sfânta Bertha,se spunea ca diavolul avea o foarte mare putere.Oamenii se protejau trasand un cerc magic si stateau in centrul sau cu fructe de soc culese in noaptea de Sfântul Ioan.

In folclorul romanesc socul este corelata cu forte intunecate.

"Socul este lemnul dracului; el la rădăcina socului şede. Socul să nu-l scoţi din pământ ca să-l muţi, că sau mori, sau nebuneşti; dar îi pun oamenii foc la rădăcină, ca să-l stârpească, că focului nu-i poate face nimic."Elena Niculescu-Voronca

"Socul în sus e curat, căci din el se fac fluiere, ţevi etc., numai rădăcina lui e a necuratului" şi "Socul are rădăcina ca un cap de om, cu ochi etc.; el e cap şi vrea cap; mori dacă nu-i dai pace."Antoaneta Olteanu-spuse din batrani.

Pe florile sale nu se aşază nici o albină, frunzele şi scoarţa sa nu tentează nici un ierbivor, iar crenguţele sale sunt goale pe mijloc.

O legenda romaneasca spune ca Dumnezeu a aprins un foc în jurul unei biserici pentru a o sfinţi, dracul a folosit o nuia de soc pentru a fura focul Domnului,si din pricina aceasta nu este bine sa se arda lemnul sau.

În satele din nordul Moldovei şi din Ardeal, se spunea că socul este ocrotit de către “iele” sau de către “cei din vânt”,insa nu trebuie să dormi sub soc, mai ales dacă este înflorit, pentru că “cei din vânt” te pot îmbolnăvi, supăraţi că le-ai încălcat teritoriul.

In scopuri medicinale ,de la soc,se folosesc florile cel mai mult,fructele si intr-o masura redusa scoarta.

Ceaiul de soc are proprietati antioxidante,scade nivelul de colesterol, îmbunătăţeste vederea, stimuleaza sistemul imunitar, îmbunătăţeste sănătatea inimii ,ajuta in răceli, gripă, infecţii bacteriene si virale .

surse articol:
internet,Raftul cu carti nr.7