Arthur Verona

24 august 1867 ,la Braila se nastea Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona.Tatal sau Francesco Spiridon Verona, descendent al familiei Verona,a fost capitan de marina civila si armator de corabii .Principele Munteniei,Gheorghe Bibescu il insarcinase cu organizarea unei flote comerciale si a unei case de comert cu cereale la Braila.
Mama sa era Contesa Amalia di Lucovich, născută în Prcanj, Cattaro, soră a vestitului Conte Antonio di Lucovich, stabilit la Cardiff, UK, descendenţi ai lui Triffone di Lucovich, amiral al flotei în 1652.
Amandoi parintii erau romano-catolici,familia Verona in care se nascuse Arthur era una de seama ,cu o vechime atestata documentar inca din anul 1474 si innobilata in 1478.

Arthur a mai avut un frate ,nascut tot la Braila,Nicolae Henri.Acesta s-a stabilit la Herța unde s-a căsătorit cu Ecaterina Kazimir, fiica boierului local, Panait Kazimir. Nicolae a fost un talentat autor de miniaturi și a absolvit Școala de arte plastice din Paris. Mai târziu s-a dedicat politicii, îndeplinind în perioada 1904 - 1918, pe rând funcția de deputat, senator și prefect de Dorohoi din partea Partidului Conservator.

Bujori

Arthur Verona s-a arata a fi talentat la pictura inca din anii copilariei,fiind descoperit de fratele sau mai mare Nicolae Henri. Cu toate ca se nascusera intr-o familie bogata cu o casa pe masura si cu o multime de tablouri valoroase,parintii lor nu au fost deloc incantati de inclinatiile artistice pe care le aveau fii lor.Tatal,desigur i-a indemnat sa urmeze o scoala militara.Dupa ce termina liceul de la Cernauti,(unde fratele sau locuia si avea o casa mare la Herta),a fost trimis la Viena sa se înscrie la Academia Militară Tereziană.Acolo picteaza un prim autoportret in uniforma militara.
In timpul vacantelor facea scurte vizite in Italia,din dorinta de a studia operele marilor maestrii.
In 1891 a a absolvit Academia Militară Tereziană de la Wiener Neustadt.
Dupa trei ani in care a activat  in domeniul militar ca ofiter,isi da seama ca inclinatia sa pentru pictura nu este pasagera ci este o certitudine,se hotaraste sa se intoarca in Romania si isi da demisia.Fratele sau l-a invitat la el, în locuința sa din Herța sa isi faca un atelier. Acolo a realizat tablouri cu care a participat in acelasi an la la expoziția Salonului Oficial din București.
In 1895 a plecat la München,un important centru artistic la acea vreme in Europahotarat sa se dedice studiului picturii.Acolo lucrează sub îndrumarea profesorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy.
Intre anii 1896- 1897 studiază la München și Baia Mare,denumita in acele vremuri in Barbizonul Ungariei.
In 1899 a pleacat la Paris ,sa studieze la Academia Julian,unde îi are ca profesori pe Jean-Paul Laurens, William-Adolphe Bouguereau și Gabriel Ferrier. Participă la Expoziția internațională de la Paris – Secția românească.
La Salonul Oficial (Expoziția artiștilor în viață),in 1898,participa cu  lucrarea Codrul Herței și un Portret de femeie,iar in 1899 cu peisajul Portul Brăilei noaptea, Portretul d-ului L. C. și compoziția Speranța omenirii.
3 decembrie 1901 este membru fondator al Societății „Tinerimea Artistică”, alături de Artachino, Stephen Luchian, Kimon Loghi, GD Mirea, Gheorghe Petrășcu, Oscar Spaethe, Ștefan Popescu și Nicolae Vermont.
“... deși făcută fără pregătiri îndestulate, prima expoziție a Tinerimii artistice se prezintă bine și e aranjată cu mai mult gust decât toate expozițiile anterioare: ea aduce în același timp un mare serviciu publicului nostru... Cel dintâi pas serios este că, de la un capăt la altul, nu mai întâlnești ca altădată erudități de culori și greșeli elementare de linii care răneau ochii privitorului și dovedeau că cei ce le făceau n-aveau decât veleități de artiști.“”-scria cronica de la acea vreme.
A fost impulsionat de aprecierile pe care le-a obtinut si a început să lucreze la o mare compoziție intitulată Judecata boierilor înainte de moartea lui Ștefan cel Mare.
Pentru realizarea lucrarii s-a documentat temeinic,mergand de la Cazane (Turnu Severin, n.r.) până în codrul Herței, pentru a vedea peisajele României si pentru a schita diferite elemente de care avea nevoie.
In 1902 a avut prima sa expozitie personala ,lucrarile sale fiind remarcate de Nicolae Grigorescu,a carui influenta se regasea intablourile expuse(Toamna, Hora, Pâinea cea de toate zilele sau Între nalbe).
In 1903/1904 s-a casatorit cu Maria Zerman și s-a hotărât să se stabilească la București.
In atelierul sau din Piata Victoriei a avut loc un incendiu si o foarte mare parte din lucrari au fost distruse.Familia neputand sa il ajute ,s-a imprumutat la un camatar de o suma mare de bani ,pentru care trebuia pana la finele anului 1903 sa-i dea toti banii pe care ii castiga din pictura.A fost”salvat “ de un  iubitor de arta.
In 1903 a participat la expozițiile Tinerimii artistice organizate la București, dar și la Atena și mai apoi (1905) la München.
La 7 iulie 1909 a fost distins prin decretul regal nr. 1794 cu Medalia Bene Merenti Clasa I.
In anul 1910,dupa ce a participat la Salonul de pictură de la München si a fost distins cu Medalia de Aur, a fost numit președinte al Tinerimii artistice.

„... Înainte de primul război mondial, vernisajele Tinerimii artistice deveniseră un eveniment monden de importanța Derby-ului român sau a balului Societății aristocratice „Obolul”. Verona, Ștefan Popescu, Sathmary, Steriadi, Späthe și alții, toți înalți și bine legați, îți făceau impresia unor heralzi, dar în special președintele societății era remarcabil. Voinic, înalt și frumos, cu figura sa energică, acest dalmatin de origină, fost ofițer de cavalerie în armata austriacă, cu înfățișarea unui patrician din portretele lui Moroni, cu numele Arthur Garguromin Verona, ce suna ca un fel de Paolo Calian Véronèse, impunea tuturor.”
--- Krikor Zambaccian: Însemnările unui amator de artă
1916 România intră în război, iar Arthur Verona face parte din divizia generalului Ioan Dragalina, luând parte la bătălii importante. Se distinge cu acte de bravură și este decorat cu Ordinul național „Steaua României” cu Spade și gradul de Cavaler cu panglică, cu Virtutea militară si cu Crucea comemorativă a războiului din 1916 – 1918 cu baretă.
Din pacate ,cade prizonier si a fost trimis in lagărul de la Sopron, Ungaria.Fiind cunoscut ca pictor,Verona a restaurat pictura murala a capelei din Olmütz.
In 1917,impreuna cu Tezaurul Romaniei,pleaca in Rusia si un numar neprecizat de tablouri realizate de Verona.
Unele dintre ele au fost restituite in 1956.
Marcat profund de experienta razboiului,se intoarce in Bucuresti in 1918.
In anul 1919,a infiintat Academia Liberă de Pictură pe care a dorit-o a fi o nouă opoziție față de G.D. Mirea care promova, încă, academismul la Școala de Belle Arte.Au predat 
Jean Alexandru Steriadi și Gheorghe Petrașcu.Din pacate aceasta  nu a fost o optiune prea buna pentru tinerii artisti care isi doreau sa fie in tendintele vremurilor respective.
In 1921 a organizat o mare expoziție personală.
1922 Participă la Salonul Tinerimii Artistice și la prima expoziție a Academiei libere. Devine membru al Ordinului Coroana României în grad de Comandor.
In 1924 la Bienala de la Venetia,considerat unul dintre cei mai buni pictori romani,a fost numit ca membru in juriu ce selecta lucrarile romanesti pentru participare.
În 1927 a pictat fresca „Maica Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia. A devenit membru al ordinului Steaua Roșie și a fost numit cavaler onorific „Pentru Merit”

Drum de tara

In 1934 din cauza reumatismului a fost amenintat cu paralizia.In 1935,are loc din nou un incendiu in atelierul sau .A fost distrus de foc dar si 100 de lucrari .Casa regală i-a oferit o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal și a realizat fresca intitulată „Apoteoză”.În 1940 a devenit profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia București,înființată de patriarhul Nicodim. Predă pictura tehnică a icoanelor și conduce atelierul.
In 1941Generalul Ion Antonescu a semnat decretul de naturalizare si i s-a fixat o pensie lunara.
1942 a participat la Salonul Oficial de toamnă cu schițe, desene și afișe.
S-a stins din viata la 29 martie 1946,la Bucuresti,bolnav,suferind si uitat .

“ Format mai întâi la școala germană, apoi la cea franceză, Artur Verona și-a pus și știința și talentul, în interpretarea motivelor românești. Țăranii moldoveni, cu obiceiurile și portul lor pitoresc, au fost subiectele lui de predilecție. Cu lucrările intitulate „Codrii Herței”, „Pâinea cea de toate zilele”, „În bălțile Brăilei”, „Secerișul”, „Drum lung”, „Floarea Soarelui”, „Toamna în pădure”, „Ursarii”, „Nunta la țară”, și altele, a știut sa dea un caracter idilic operei sale, reușind să creeze un curent și să-și formeze elevi. Dintre portrete — căci Artur Verona a fost și un excelent portretist — vom aminti de acela al lui Emil Mihail Brancovici, al d-lui Nicolae Henri Verona, al Patriarhului Miron Cristea, un autoportret și altele, valoroase piese de muzeu. Vom aminti de asemenea de compozițiile sale „Moartea lui Ștefan cel Mare”, plafonul de la muzeul Kalinderu și cel de la Palatul Regal, lucrări caracteristice prin mișcare, echilibru și armonie de culoare. Ca pictor, Artur Verona a trăit în spiritul vremii sale, pe care a cinstit-o prin opera lăsată. Ca profesor, el a ținut cursuri la Academia liberă de pictură, și mulți din pictorii cari contează astăzi în arta românească, se pot număra cu mândrie printre elevii lui. Verona a publicat și o carte despre tehnica picturii, un adevărat îndreptar pentru tineretul artistic.[3] ”
— George Nikita: - Salonul Oficial al Expoziției retrospective din anul 1947, pag. 5


surse articol:internet-Google,Wikipedia
Raftul cu carti

Corneliu Baba