Un maestru al culorilor

Gheorghe Petrascu

(  20 noiembrie/2 decembrie 1872,Tecuci-1 mai 1949 Bucuresti)

Interior de atelier

 „... Parcă-l văd pe pictorul Petrașcu, lorgu, cum i se zice în intimitate — venit proaspăt de prin Germania — și jucând, la Hotel Bulevard, popice cu alți prieteni tecuceni. Cioc pictoricesc, pantaloni bufanți (ca ai lui Rodolfo din Boema), păr mare, lavalieră în vânt, vorbire fără stânjenire, glume zgomotoase și o totală nepăsare pentru toată lumea, inclusiv noi, « bobocii » care, stând pe lături, îl arătam cu degetul și ne șopteam unul altuia: Ăsta-i pictorul Petrașcu »”(Alexandru Lascarov–Moldovanu)

Autoportret

Iorgu ,asa cum ii spuneau prietenii s-a nascut la 20 noiembrie/2 decembrie 1872 la Tecuci ,in Tara de Jos a Moldovei. Parintii sai,Costache Petrovici-Rusciucliu și soția acestuia Elena, născută Bițu-Dumitriu erau mici proprietari din ținutul Fălciu.

Erau”... oameni fără vreo învățătură, neștiind să vorbească decât românește, dar, în mijlocul lor, oameni de seamă, recunoscuți printr-o moralitate exemplară” (Nicolae Petrașcu: Biografia mea.)

Tatal era originar de la Focsani si se stabilise la Tecuci in urma casatoriei cu Elena . „... El era un un om brun, potrivit la statură, înțelept și cumpănit în toate faptele și vorbele lui, îngrijit la îmbrăcăminte, cu o dorință arzătoare de a-și învăța copiii cartea”(Vasile Florea).Mama sa era o femeie aparte „... simțitoare la muzică [însușire proprie și tatălui, n.a. Vasile Florea], cântând lancieul ori de câte ori trecea din camera noastră de prin sală, spre salon, și cu un fel de filosofie a ei, rostită în cuvinte scurte românești, a căror frumusețe te mira uneori.”(Nicolae Petrascu)

Iarna grea

Fratele mai mare, Nicolae, a fost diplomat, scriitor, critic literar şi de artă, cel de-al doilea frate, Vasile, doctor, iar Gheorghe a devenit unul dintre cei mai mari si autentici pictori romani.

Casa boiereasca

Casa parinteasca de la Tecuci ,unde s-au nascut fratii Petrascu,ne-o descrie Nicolae spunand ca se afla  „... în mijlocul unei curți mari și avea opt stîlpi de zid în față, de-a lungul unui cerdac pe care îl chemam podișor [ ...]. La spatele casei, era grădina cu meri și caiși, la dreapta ei hambarul, bucătăria de vară, pivnița, grajdul și șura; la stânga ei, la o distanță mică, curgea apa Bârladului dinspre care sufla totdeauna o adiere răcoroasă... ” „... pernele de pereți la cele două paturi, puse cap la cap în camera noastră de la mijloc, perdelele de tul alb, lădița grea de fier pe care era așternut covorașul frumos turcesc [.. ], iar în salon, aceleași șase scaune de nuc, date la strung, aceleași două canapele, două oglinzi două mese . . .”

Interior

In 1872 cand s-a nascut Gheorghe, Vasile (n. 1863)nu terminase școala primară și Nicolae (n. 1856) era coleg cu Alexandru Vlahuță la Liceul Wriad.

Gheorghe Petrașcu nu și-a cunoscut tatăl deoarece acesta a murit la scurt timp dupa ce s-a nascut artistul.Mama sa a rămas văduvă de la vărsta de 36 de ani. Nicolae , Gheorghe și Vasile, rămânând fără tată au fost îngrijiți o vreme de vărul lor mai mare Constantin Petrașcu.Constantin a urmat o carieră de politician, el fiind ales deputat și a fost numit prefect. Din cauza convingerilor sale progresiste, a fost destituit de către partidul conservator .

Trandafiri

Gheorghe Petrascu a urmat scoala gimnaziala la Tecuci,unde talentul si inclinatia sa artistica este remarcata de profesorul de desen Gheorghe Ulinescu .Mai tarziu a trebuit sa aleaga pentru cursurile liceale  intre a urma liceu din Bârlad sau Liceul real din Brăila, la Iași sau București..

Alege sa se dedice stiintei si merge la  Liceul real din Brăila.Acolo,talentul sau nu trece neobservat.Avandu-i ca profesori pe pictorul Henryk Dembiński care era profesor de caligrafie, si profesorul de desen, un oarecare Gheorghe Thomaide,nu acestia sunt cei care il remarca si il sfatuiesc pe Gheorghe ci Theodor Nicolau, profesorul de de științe naturale care era uimit de desenele pe care le realiza Petrașcu pentru temele de zoologie și botanică.

Vacantele mergea la Tecuci si citea literaturastrăină, românească și diverse reviste pe care le moștenise de la tatăl său ca Trompeta Carpaților a lui Cezar Bolliac și Reforma lui Valintineanu.

Natura statica cu flori si carti

Accesul la cultura a fost facilitat insa de fratele sau Nicolae,care frecventa seratele organizate de Junimea si era un intim al cercurilor artistice ale vremii.

Dupa ce a terminat liceul ,examenul de bacalaureat l-a dat la Bucuresti.Dupa absolvire,netinand cont de sfaturile si indrumarile privind talentul sau ,s-a inscris la  facultatea de științe naturale. 

Școala de Belle-Arte din București și pentru o vreme a frecventat cursurile ambelor instituții .

In cele din urma a renuntat la stiintele naturale si a hotarat sa se dedice artelor.L-a avut profesor pe G.D.Mirea despre care spunea ca era „... profesor admirabil, lăsând toată libertatea elevilor săi, dar vorbindu-le totdeauna de calitățile esențiale ale unei picturi bune”.Despre ceilalti profesori spunea :„... am ascultat fiindcă așa mi-a fost firea mea: să ascult pe toți și să fac cum simțeam eu.”

Natură statică cu ulcică, pensule și carte de artă

Petrascu nu a fost un elev stralucit.In acele vremuri nu se acordau note ci doar medalii si mentiuni  în urma lucrărilor pe care le realizau.In toti cei cinci ani el a luat numai medalia de bronz si cu mentiunile onorifice.

Camil Ressu ,care intrase la scoala de arte in 1897 spunea despre Petrascu ca era considerat cel mai slab elev al lui Mirea.Spunea ca lucra cu ochelarii dubli si avea viziunea deteriorata de niste tulburari optice,aceasta fiind si cauza pentru care Petrascu folosea mult negru in creatiile sale.

El a urmat in timp ce mergea la Scoala de Belle Arte din Bucuresti,cursuri de pregatire cu Nicolae Grigorescu,prieten bun cu fratele sau Nicolae.

In perioada 1894/1895 il vizita des pe Grigorescu la locuinta sa din strada Polonă, colț cu Batiștei.

In 1898, Gheorghe Petrașcu a absolvit Școala de Belle-Arte din București.Cum rezultatele nu fusesera bune nu primise bursa de studii in strainatate.Grigorescu a vorbit cu Spiru Haret care era ministrul instrucțiunii publice,si astfel a primit o bursa de 1200 de lei si astfel putea merge la studii.

La plaja

A urmat cursurile Academiei Julian, dar fara sa aiba “mare tragere de inima”.A lucrat cu Stefan Luchian in atelierul lui William Adolphe Bouguereau.Profesori i-a avut peBenjamin-Constant, Jean-Paul Laurens și Gabriel Ferrier.Nu s-a regasit in stilul academic pe care il promovau acestia.Spunea ca mergea cel mai mult la cursurile de desen si la expozitiile impresionistilor.Din timpul cat a fost student nu se cunosc decat doua opereOrfeu în infern și Căderea Troiei.Chiar fratele sau a fost dezamagit atunci cand a mers la Paris sa il viziteze si a vazut cele doua opere.A vazut cateva lucrari dupa natura realizate in stilulsau nu cel impus de vremea respectiva si l-a incurajat sa mearga in directia aceea.

strada in Vitre

La Paris ,Gheorghe Petrascu si-a facut multe legaturi si cunostinte.Frecventa impreuna cu cei din comunitatea romanilor cafenelele Cluny, La café Vachette, braseria Chatelet, La Bullier, similară lui Moulin Rouge din Cartierul Latin sau la Closerie de Lilas.

Datorita numarului mare de persoane care se aflau in aceste cafenele ,atmosfera nefiind deloc intima ,impreuna cu Dimitrie Anghel, Șt. O. Iosif, Virgil Cioflec, Sextil Pușcariu, Kimon Loghi mergeau la o cafenea din fata garii Montparnasse. De aici, grupul se refugia apoi la atelierul lui Kimon Loghi,unde Turcu (porecla lui Loghi) făcea ceaiul sau cafeaua.

Virgil Cioflec spunea ca„… într-un atelier de pictură din strada Veaugirard a Parisului, o bună bucată de vreme, aproape doi ani, sara se întâlneau câțiva tineri dornici de a tăinui laolaltă. Legătura de prietenie era așa de puternică încât aproape o grijă îi cuprindea pe toți când se întâmpla ca unul să întârzie. Aci se punea țara la cale, se ceteau versuri. În mijlocul acestor tineri, cu glasul potolit și limpede și-a zis Iosif pentru prima oară cele mai frumoase poezii ale lui. Copilul răsfățat și îndrăzneț, nota cea mai pariziană era Anghel. El ne învăța canțonetele cele nouă… În răstimp, de se brodea să tacă toți, Pătrașcu, Baciu, devenit mai târziu castelanul Il Bacio, se înțepenea cu amândouă coatele pe masă și arunca îndesat, greoi, moldovenește: „… Mai spuneți măi feciori, vreo jitie! Când tăceți, n-aveți niciun haz”… Din aceste întâlniri unde vorbeam artă și literatură, din asemănarea de vederi, dintr-o mare prietenie și mai ales din aprinsă dorință de a folosi țării, s-a născut ideea fondării unei societăți de arte, cu menirea de a crea în țara românească un curent sănătos, cu adevărat artistic. La început patru, mai pe urmă șase și mai târziu opt pictori, caută și găsesc calea cea mai potrivită pentru întemeierea ei. Egalitatea de drepturi fiind luată ca temelie, redactarea statutelor era numai o formalitate – Societatea Tinerimea artistică, de fapt exista.”Virgil Cioflec

Interior la Viforata

Deci in 1900 Petraşcu participă, ca membru fondator, la constituirea Tinerimii artistice, prima asociaţie serioasă de arte la noi, după efemera Societate Ileana a lui Luchian.

Tot in 1900 are prima sa expozitie personala la Ateneul Roman. Acolo este remarcat de scriitorii i Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță.Acestia ii cumpara cate o lucrare .

In 1913 Gheorghe Petrașcu s-a căsătorit cu Lucreția C. Marinescu si au avut doi copii pe Mariana ,care mai tarziu a devenit graficiana si pe Gheorghe (Pichi) Petrașcu, cel care a devenit arhitect.

sotia artistului

Din 1912 pana in 1927 Petrascu impreuna cu familia au locuit in București pe strada Căderea Bastiliei, fostă Cometa, nr.1, colț cu Piața Romană.
"Câteva trepte en colimaÎon legau atelierul de etajul al doilea. Din stânga, printr-o fereastră mare, despărţită cu bare de fier, venea lumina, iar pe peretele opus scării, din reproducerile de artă îl urmăreau familiar fiinţe ca Venus de Tiţian, profilul Furiei Addormentata, Amorul Sacru şi Amorul Profan." 

 casa

Apoi s-au mutat pe fosta stradă Căpitan Aviator Demetriade Gheorghe nr. 3, în apropierea bulevardului Aviatorilor. Locuința de aici era mai încăpătoare și stilul arhitectonic era un compromis între bogata ornamentație a arhitecturii vechi și stilul modernist.

Pentru prima oara in 1920 el a vizitat Targovistea si un an mai tarziu s-a apucat si si-a construit o casa,cu doua camere la parter ,cea mai mare fiind atelierul si inca doua la etaj,une isi va petrece verile.La Targoviste a creat unele dintre cele mai frumoase tablouri.

In 1923 ,15 februarie/14 martie a deschis cea de a opta expoziție personal la Ateneul Român.

podul din Venetia

I-a placut sa

calatoreasca si a pictat cu pasiune peisaje din calatoriile sale in  Egipt, Spania, Italia, Franta. Asa s-au nascut opere ca:,,Poarta Soarelui”, ,,Podul San Martin din Toledo”, ,,Strada la Sorrento”, ,,Toledo – Podul Alcantara”.

Venetia l-a impresionat .A pictat ,,Peisaj din Venetia”, ,,Puntea cu trei arcuri”, ,,Venetia”, ,,Casa la Chioggia”, ,,Vedere in portul Chioggia”, ,,Canal la Venetia”, ,,Podul San Martin”, ,,Curte de manastire la Venetia”.

A fost pictorul care a iubit nespus de mult peisajul si natura statica.Regasim si alte teme precum nudul si portretul insa nu au fost des abordate( “Portretul lui Zambaccian”, ,,Autoportret”, ,,Autoportret cu boneta rosie”.)

case in Balcik

A pictat in Dobrogea peisaje din zona:,,Pe malul marii”, ,,Privind marea la Mangalia”, ,,Femeie privind marea”, ,,Tarm catre asfintit”, ,,Marea la Techirghiol”, ,,Dupa-amiaza la Eforie”.

A pictat mult in cursul vietii si cu o deosebita pasiune .In 1933 cand a deschis 

la Sala Dalles o mare expoziție retrospectivă,a prezentat 300 de lucrări executate în tehnica uleiului și peste 100 de gravuri, desene și acuarele.

In 1936 a fost primit membru în Academia Română.

In 1938 a participat la Bienala de la Venetia cu 30 de lucrari.
"Lucrez în culori mai mult închise pentru că aşa au lucrat toţi pictorii mari. Eu nu fac teorii. Eu pictez după cum simt. Nu am o culoare preferată, toate îmi plac. Arta nu este de a utiliza sute de culori, ci de a lega cinci, şase culori în cea mai desăvârşită armonie", spune într-un interviu maestrul. Acesta folosea 12 culori: alb, ocre-jaune, jaune citron, terre de Sienne, crom, vermillon, rouge indien, bleu de cobalt, bleu de Prusse, bleu mineral, outremer şi noire d'ivoire.

In anul 1942 s-a inbolnavit si a incetat sa mai lucreze,insa in urmatorii doi ani chiar daca nu era prezent la evenimente trimitea lucrari realizate in trecut pentru a fi expuse.

Lectura

La 1 mai 1949 se stinge din viata la Bucuresti.

Biography

surse:Wikipedia,Google
Nicolae Petrașcu: Biografia mea
Vasile Florea: Petrașcu
+ Raftul cu carti

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             


Ion Andreescu -scurta lui calatorie prin lume