L'Âme Bohème: Camil Ressu,unul dintre marii maestri ai picturii romanesti

28 ianuarie 1880 Galați, România – 1 aprilie 1962,București

Camil Ressu „are meritul de a fi scris un nou capitol în pictura românească, într-o perioadă dominată de influenţa unor personalităţi precum Nicolae Grigorescu sau Ştefan Luchian”
(Mircea Deac)

Academia Terasa Fata in alb Zi de iarna

Camil Ressu s-a născut la 28 ianuarie 1880, în oraşul Galaţi,intr-o familie de aromani,din regiunea Epirului,care venise in Romania pe la inceputul secolului XIX.

Constantin Ressu ,tatal artistului era jurist de profesie,facuse studii de drept la Bruxelles,si in momentele libere cocheta cu pictura.
Camil Ressu era talentat si lucrul acesta il demonstrase inca de mic.La 15 ani a obtinut premiul intai la concursul de desen organizat la Bucureşti de "Tinerimea Română".

Maternitate Familie de tarani Maternitate

In 1887 este inscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea.Dupa doi ani de studiu ,a plecat la Iasi unde a fost elevul profesorului Gh. Popovici.In 1902 a terminat Şcoala de Arte Frumoase din Iasi , cu medalia de argint.

Veturia Goga

In acelasi an pleaca pentru studii in strainatate.Pentru prima oara merge la Munchen,unde a frecventat cursuri la Akademie der Bildenden Künste (Academia de Arte Frumoase), însă după două luni, timp în care a vizitat muzee, galerii de artă, ateliere ale unor pictori, Ressu pleaca la Paris sa se inscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion.
In 1908 se intoarce in tara .Colaboreaza cu desene satirice la publicatiile Furnica, Facla și Adevărul.Pentru prima data in anul 1910 participa la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup Terasa Oteteleșeanu, cu "șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești". În 1914 deschide prima expoziție personală la București.În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația "Arta Română", la Iași.

Peisaj cu casa Vorbe de taina Cu caprele

Luchian

„Elev al lui Jean-Paul Laurens, reîntors de la Paris în 1908, Ressu s-a impus amatorilor de artă mai vie, mai de caracter, prin viziunea lui austeră, realistă și concentrată, prin linia lui precisă și incisivă în forma sa strânsă. Rămâne un stil Ressu. […] Ressu a marcat în desenele și compozițiile sale un realism sobru și concis, un tip al țăranului osos, muncit și pârguit de soare, o viziune care a rămas și a făcut tradiție. El a căutat să descopere, printre linii, o formă interioară, reușind astfel câteva portrete și compoziții remarcabile: Portretul lui Luchian, Portretul lui H.K. Zambaccian, Înmormântarea de la țară, câteva figuri din compoziția Terasa de la Oteteleșanu, Cosașii”, scria Krikor H. Zambaccian în Însemnările unui amator de artă.
Vara se retragea la tara ca sa picteze inspirandu-se din viata taranilor.Exemple elocvente sunt:,,Cosasi odihnindu-se”, ,,Tarani la pranz”, ,,Taranci argesene”, ,,Doua taranci”, ,,Taranca cu copil”, ,,Inmormantare la tara”, ,,Mocani din Vlaici”, ,,Taranci in curte”, ,,La moara”, ,,Claca la porumb”, ,,Tarani in barca”, ,,La arat”, ,,Taranci la troita”, ,,Semanatorii”, ,,Femei la biserica”, ,,Mama cu copil”.

Claca la porumb Taranci in biserica La marginea lanului

Camil Ressu a fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941.Din 1950 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.A murit în București, la vârsta de 82 de ani, și este înmormântat în Cimitirul Bellu.

„S-a aplecat să zugrăvească şi să interpreteze viaţa noastră românească, singura viaţă adevărat românească, a ţăranului închis între ape, codri, ceruri şi vatră”, scria Tudor Arghezi despre pictura lui Camil Ressu.