Octav Bancila

                                    (4 februarie 1872, Botoşani – 3 aprilie 1944, Bucureşti)

Peticarul

„Domnul Octav Băncilă este, fără îndoială, unul din meșterii pictori cu un strălucit renume în marea masă a neamului românesc. Cred că nici un pictor -- de la Grigorescu încoace -- nu s-a bucurat de atâta popularitate și de atâta dragoste sinceră în largile pături ale poporului ca meșterul Băncilă... Și pe bună dreptate. Fiindcă nici unul dintre pictorii români nu a atacat cu atâta curaj și cu atâta vervă adâncile și gravele probleme sociale, care preocupă nu numai nația noastră, dar pe toți frații oameni de pe planetă... S-a cheltuit cu elan, cu generozitate și adesea cu patimă, dar permanent devotat marilor cauze, care frământă de veacuri omenirea: dreptate-înfrățire-pace.”-Nicolae Tonitza în ziarul Zorile, 9 ianuarie 1936

Case la tara

S-a nascut in comuna Corni,in apropiere de orasul Botosani,in familia lui Vasile Bancila si al Profirei,care provenea dintr-un nea de razesi scapatati si inrudita cu cronicarul Ion Neculce. Octav a avut patru frati :Sofia, Ecaterina, Elena si Ioan
Dupa ce a venit pe lume Octav ,parintii s-au mutat la Botosani si si-au deschis o pravalie.
Aceasta afacere nu a mers deloc bine,iar tatal sau a fost nevoit sa isi ipotecheze casa.La scurt timp tatal a decedat si toate grijile familiei au ramas in grija mamei.
Avand doar patru ani,cand a ramas orfan,Octav a crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia, căsătorită cu Ion Nădejde (redactor al revistei “Contemporanu”) cel care ii va descoperi mai tarziu talentul la pictura.Acesta a vazut mai tarziu un desen facut de Octav cand se juca in papusoi,reprezenta un chip de om foarte expresiva-i cărui ochi erau marcați cu cărbune negru și părul, mustățile și barba erau făcute din mătasea porumbului.
 In capitala Moldovei a copilarit alaturi de cei sase copii ai surorii sale.Profira Bancila,s-a  mutat si ea la Iasi, în mahalaua Țicăului,aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista Contemporanul, în vecinătatea bojdeucii lui Ion Creangă.„Într-un rând, îmi amintesc bine și cu drag (Ion Creangă, fiind la noi, m-a luat la el, în vestita bojdeucă, pe care mai târziu am pictat-o. Sfătos și prietenos cum era cu copiii, căci avea un dar dumnezeesc de a cuceri sufletele lor - Creangă, cogeamitea cum era, m-a apucat pe mine după cap, încolăcindu-și mâna înapoia gâtului, și așa am parcurs strada Sărăriei până la bordeiul său. Am intrat în casă. Creangă fiind întâmpinat de motanii săi favoriți. Apoi, am ieșit amândoi în cerdac, de unde am admirat fermecătoarea panoramă a Ciricului și a Șorogarilor, la ale căror poale se văd pitoresc iezăturile, grădinile și bojdeucile din valea Țicăului”Ziarul Adevărul, 19 septembrie 1933, interviu dat de Octav Băncilă lui C. Săteanu

Taranci la stransul fanului

Saracia de care era inconjurata a facut sa nu-si poata creste singura copiii ,doar pe fiica cea mica Elena,care mai tarziu s-a casatorit  cu pedagogul Ion Teodorescu și a locuit la Broșteni unde Octav Băncilă mergea vara sa picteze peisaje si scene de munca.Pentru a se putea intretine si a avea un venit,Profira facea munci umile si prost platite,sau lucra cu acul.
Octav Bancila a mers la cursurile gimnaziale de la școala primară din Iași și două clase la gimnaziul Ștefan cel Mare. În școală, profesorii l-au considerat greu de cap și de multe ori îndărătnic, sfios, scump la vorbă dar neastâmpărat.
A fost inscris de Ioan Nadejdela Belle Arte din Iasi,convins fiind de talentul sau artistic.Toate caietele sale din anii gimnaziului erau pline cu desene si schite,care reprezentau oameni.
La Scoala de Arte i-a avut ca profesori pe pictorii Panaiteanu Bardasare şi C. Stahi (1887-1893).
 In 1893 Octav Bancila a absolvit Scoala de Arte ,iar apoi a urmat cursurile de istoria artelor, anatomie și estetică, precum și de sculptură.
A castigat premiul concursului din 1893 care ii oferea o bursa de studii.Din cauza fondurilor nealocate in acel an,a reusit sa plece in 1894 si s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München,unde a urmat cursurile pana in anul 1898.În toți acești ani, Octav Băncilă a lucrat intens la München de unde a trimis în țară o serie de tablouri care au fost expuse în expozițiile care se făceau în București și Iași.
La München i-a avut profesori pe maestrii Nikolaos Gyzis și Raub și a lucrat în atelierul lui Haschbé.

Spalatoreasa

In 1898 s-a intors in Romania,la Iasi si pana in 1900 a fost in armata.Dupa ce a terminat stagiul mlitar si-a amenajat un atelier in curtea Gimnaziului Ștefan cel Mare, unde Gheorghe Nădejde era în acea vreme director. Cu sprijinul diaconului Gheorghe Ștefan, după un timp, Băncilă a mutat atelierul în curtea mitropoliei din Iași.Se plimba adesea in targul Cucului de la poalele dealului Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu Golia (Cuza Vodă), Costache Negri, Elena Doamna și Pădure pe care dacă coborai se ajungea la poalele dealului Tătăranilor și cel al Cimitirului Eternitatea.Acolo mizeria si saracia in care traiau oamenii se intretaia cu frumusetea naturii si tot de aici si-a luat modelele pe care le-a pictat intre 1899-1900 și mai târziu, cum au fost peticarii, cârpacii, bătrânii care se rugau sau se sfătuiau și vânzătorii de haine vechi.
A pictat deasemeni tablouri cu evrei ,aratand o realitate cu care se confrunta lumea ,aceea a nedreptatii sociale,aceea ca nu toti oamenii sunt bogati sau bancheri ci unii dintre ei erau nevoiți să presteze meserii lăturalnice, nerentabile, și un comerț mărunt, periferic,unii inconjurati de saracie ,lipsiti de drepturi cetatenesti.

Crizanteme albe

„Tabloul <<O afacere bună>> reprezintă veșnica luptă a evreului -- a aceluia din popor -- în veșnica goană după o bucățică de pâine. <<O afacere bună>> nu-i bine zis, ci numai <<O afacere>>. Căci uitați-va la evreul acela roșcovan, cu obrajii plini de viață, cu ochii scânteind de focul inteligenții, cum e cu gândurile în altă parte, poate la o altă <<bună afacere>>. Căci lui în fiecare clipă i se pare că a găsit o bună afacere, un mijloc de a-și câștiga pâinea de toate zilele... Aici e adevărata notă, aici s-a potrivit de minune talentul viguros, sănătos al artistului, cu optimismul fără seamăn al evreului... Iar <<Emigrantul>> ar putea fi socotit ca pandant al <<Afacerii>>. Iată <<Buna afacere>>, iată lupta înverșunată a evreului, iată roadele muncii și inteligenței! <<Afacerea>> nu a fost bună deloc -- a fost numai o iluzie ca multe altele -- sărăcia și hula s-au ținut scai de el și acum, bătrân vlăguit, deznădăjduit, își trimite singurul copil departe, departe, peste mări și țări, unde nevoia îl mână, îl mână neîncetat. Mama a murit: el, bătrânul, cu capul pe umărul băiatului, plânge că o să rămână stingher pe lumea asta, unde nu-și poate găsi un locușor pentru odihnă, după atâta goană...”
—Revista Răsăritul, Iași, din anul 1900 -- trei foiletoane semnate M. Kișineff
In anul 1899 ,s-a mutat in comuna Bucium la fratele sau Ion care era directorul scolii de meserii din localitate.A lucrat o serie de tablouri inspirandu-se din viata oropsita a taranilor.A pictat tablouri cu teme muncitoreşti şi revoluţionare (“Înainte de 1907” şi ciclul de picturi “1907”), peisaje (“Gura Holdiţei” – 1912), dar şi un mare număr de portrete (“Ţiganca” – 1914).
Din 1901 a fost profesor la Scoala normala Vasile Lupu.
"...După atâta timp de călătorie, mă întorc în țară, hotărât să mă apuc serios de lucru. În țară, însă, atrebuit să alerg mulți ani fără mijloace, fără putința de a lucra, până ce într-o zi un guvern, îngrijindu-se de mine, mi-a dat... o catedră de desen și caligrafie și în această funcție sunt până astăzi. Ocupat toată ziua cu lecțiuni, abia mai găsesc timp din când în când să mai lucrez și cea mai mare parte din ce vezi a fost lucrat în vacanță..."Revista Rampa 1914
„... într-o bună zi a apărut un om. Frumos, cu plete negre și cu ochi mari, luminoși, subjugători! Așa l-am cunoscut pe Octav Băncilă... Din ziua când profesorul de desen a intrat în clasă, de atunci sunt pictor”.-Traian Cornescu

Valea Agapiei

De la Scoala Normala s-a mutat la Gimnaziul Ștefan cel Mare.In vacante mergea la Brosteni la sora sa Elena,unde  a cunoscut-o pe Ana Popovici cu care s-a casatorit in 1904.Au avut impreuna zece copii,iar grijile familiale l-au impiedicat sa picteze atat de mult pe cat isi dorea fiind mai mult preocupat cu viata de zi cu zi.
Incepand cu 1910si pana in 1913 dorindu-si foarte mult sa deschida o expozitie,a lucrat extraordinar de mult.
Asteptata expozitie a putut fi deschisa in 1 noiembrie 1915, la Bucuresti.Majoritatea lucrarilor au fost inspirate din viata rurala.Au fost peste 100 de lucrari.Dintre  acestea amintim:Dimineața la sapă, April, Spălătoreasa, Semănătorul, Doina, La arat, La semănat, La ghilit, La prășit, Popas în pădure, La sfârșitul unei zile de muncă.
Aceasta expozitie a fost cel mai mare succes al sau si a vandut toate tablourile chiar cu o saptamana inainte de inchidera expozitiei.
Incepand cu anul 1916,cand Roamania a intrat in razboi,acesta a fost mobilizat impreuna cu alti artisti si scriitori.
Dupa terminarea razboiului s-a intors la meseria de profesor in cadrul Scolii de Belle Arte din Iasi.In timpul vacantelor mergea in satele de prin imprejurimi,care ii ofereau inspiratia necesara pentru realizarea lucrarilor sale.A expus de nenumarate ori la Iasi si la Bucuresti.In 1923 impreuna cu Otto Briese și Paul Verona,a participat la o expozitie in Bucuresti si a luat parte la Expozitia gruparii Arta Romana in 1924.In decursul anilor care au urmat si-a imbogatit cu variante noi ,lucrarile pe care le executase intrecut.A abordat tematica evreiasca,portretele,natura,natura statica.

Gutui

„Realitatea nu poate fi alterată prin teorii inventive, care se abat pe căi greșite... Au fost în trecut -- când, de pildă, îmi făceam studiile la München -- simptome efemere de noi curente și noi forme, dar ele nu au putut lua locul artei clasice și picturii moderne. Căci, este o distincție clară între pictura modernă și pictura modernistă. De altfel, pictorul și profesorul trebuie să folosească metodele de lucru cele mai perfecționate, să caute mereu să-și îmbunătățească metoda, însușindu-și progresele adevărate...”—Octav Băncilă - Ziarul Opinia, 15 martie 1932
La 65 de ani Octav Bancila  si-a incheiat activitatea de profesor,iar dintre elevii care au trecut prin mana sa au fost:Aurel Băeșu, Corneliu Baba, Adam Bălțatu, Nicolae Popa, Mihai Cămăruț, Petre Hârtopeanu și Costache Agafiței.
In 1940 s-a mutat cu familia la Bucuresti,intr-o casa veche ,care avea curte si copaci.

A plecat dintre noi in 1944 -3 aprilie in urma unui edem pulmonar si din pacate a fost incinerat la Crematoriul Bucuresti.


Sursa articol:internet,Wikipedia,
Raftul cu carti 


Nicolae Vermont