Revolutia de la 1848 face ca arta sa paraseasca saloanele luxoase ale boierilor si negustorilor si sa se adreseze direct poporului.
Artisti precum Gheorghe Tattarescu, Gheorghe Năstăseanu, Theodor Aman, Mișu Popp, Constantin Lecca, Costache Petrescu și Petre Mateescu au fost cu toții prezenți la revoluție. In urma lor au ramas opere memorabile.
In pictura romaneasca, Constantin Daniel Rosenthal , Barbu Iscovescu si Ion Negulici au fost cei mai importanti pictori revolutionari care au promovat arta in Romania.Au reusit sa shimbe conceptia si contextul atribuit unei picturi.
„... Muzica și arta desenului sunt îndeosebi potrivite să dezvolte simțământul național al mulțimilor... O muzică națională e vibrația sufletului unei națiuni, un tablou, o statuie națională este ca o pietrificare a unei mari gândiri naționale: poporul o prinde, pentru că ea are o formă care trece din generație în generație."Scrisoarea lui Alexandru Golescu din decembrie 1846.
România Revoluţionară
Constantin Daniel Rosenthal( n. 1820, Budapesta - d. 23 aprilie 1851, Budapesta)
S-a nascut la Budapesta intr-o familie instarita si foarte cunoscuta de negustori evrei.
Se pare ca la varsta de 17 ani ,pleaca la Viena sa se inscrie la Academia de Arte,deoarece la Pesta nu erau forme de invatamant artistic,pe care o termina in jurul anilor 1839/1840.
Dupa absolvire,in anul 1842 vine la Bucuresti si este ajutat de Ion Negulici sa se stabileasca in capitala.Se imprietenisera la Viena, in timpul studiilor.
Castiga bani din vanzarea unor ipotetice lucrări de pictură pe care le-a realizat.
Intre anii 1845-1847 si-a continuat studiile la Paris si Londra. Decide sa treaca la crestinism si ia prenumele de Constantin,iar in preajma revolutiei se intoarce la Bucuresti.Este unul dintre participantii activi. Dupa ce miscarea a fost infranta se refugiaza la Paris,unde picteaza celebrul tablou "Romania revolutionara" si tabloul “România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii”.
Muza i-a fost Maria Rosetti.
Pe Mary Grant alias Maria Roseti ,a cunoscut-o cu un an inainte de revolutie.A fost fiica unui scotian, Edward Grant, şi a unei franţuzoace, Marie Lavasseur. Şi-a petrecut copilăria în Provance, Franţa. In Romania vine ajutata de fratele sau ca sa lucreze ca guvernanta.Aici il cunoaste pe Constantin Rosetti si intre ei se naste o mare iubire. Se casatoresc in 1847.
Ea s-a dedicat cauzei romanilor in revolutie si s-a regasit in idealurile revolutionarilor,implicandu-se alaturi de sot in actiunile de pregatire. Cand l-au arestat pe Rosetti,ea s-a deghizat in taranca si cu fetita in brate a plecat sa isi salveze sotul.Cel care i-a fost alaturi a fost pictorul Constantin Rosenthal.
Impreuna cu un grup de revoluţionari,C.A.Rosetti urma sa fie urcati pe o corabie turcă si dusi în Serbia. Maria le-a cerut voie supraveghetorilor să fie lăsată să-şi sărute soţul de rămas-bun. I-a strecurat acestuia în gură un bileţel pe
care erau scrise locul, ora şi datele operaţiunii prin care urma să fie eliberat. Graţie curajului şi stăruinţei Mariei Rosetti şi prietenului ei, pictorul care a ajutat-o restul revoluţionarilor au reuşit să scape .(sursa:adevarul.ro)
Dupa ce a stat in exil ,la Paris,a trait o vreme in Elvetia.Comitetul revolutionar l-a trimis in Ardeal cu o misiune.A fost prins si arestat la Budapesta.
In noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, la doar 31 de ani,a
murit in inchisoare datorita chinurilor la care a fost supus.
Barbu Iscovescu (Baruh, Iehuda) Iscovescu
(n. 24 noiembrie 1816, București, – d. 24 octombrie 1854, Istanbul).
A fost un pictor, revoluţionar paşoptist din Muntenia,nascut intr-o familie de evrei,familia lui Haim Iscovici,care locuia pe o strada saracacioasa din apropiere de Calea Mosilor.Cu numele dat la nastere el nu a semnat niciodata nici o lucrare.
A studiat la Viena si Paris.
Marturie stau desenele ramase in mapa artistului ,care s-au gasit in 1901,cu peisajele realizate în împrejurimile Vienei, Linz-ului (Mathausen) și a zonei montane a regiunii Salzkammergut.
Avand o situatie financiara destul de precara ,Iscoveanu,pleaca deseori la Viena,Paris pentru a-si vinde lucrarile si a putea supravietui .
El ii cunoscuse ,la Viena pe membrii "Fratiei"si s-ar fi alaturat gruparii,acesta fiind motivul pentru care in 1847 se intoarce in Tara Romaneasca.Nu exista dovezi certe ca ar fi fost membru in Fratie,dar acest lucru se poate datora si faptului ca fiind o organizatie secreta,nu tineau nici un fel de insemnari si liste cu membrii ei.
Se pare ca Barbu Iscoveanu a fost cel care a pictat steagul revolutiei cu deviza Dreptate-Fratie.
A participat activ la revolutie,i-a cunoscut pe Nita Magheru si Nicolae Golescu,acesta din urma dandu-i mai multe misiuni spre indeplinire.
Dupa prabusirea revolutiei,s-a refugiat la Brasov ,unde a continuat activitatea revolutionara.Aici il cunoaste pe Ion Negulici. Constantin D. Aricescu a spus in textele publicate ca Iscoveanu fusese folosit ca agitator și propagandist,tocmai de aceea fusese exilat .
In 1849 se stabileste la Semlin,langa Belgrad si aici ii cunoaste pe unii dintre revolutionarii sarbi :Milivoi Petrovici comandantul artileriei sârbești ,adjutant al generalului Knidjanin și maiorul Radovan Petrovici,carora le face portretul.
In 1849 pleaca sa studieze la Paris.Ii are profesori pe pictorii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot.
In 1852,pleaca de la Paris spre Istanbul,motivul fiind starea financiara si boala,favorizata de conditiile mizere in care traia.Moare in 1854 la Constantinopol,fiind imormantat ortodox asa cum si-a dorit in cimitirul ortodox grec din Pera.
Ion Negulici (n. 1812, Câmpulung Muscel - d. 5 aprilie 1851, Istanbul)
Ion Negulici ,pictor, revoluţionar paşoptist,s-a nascut la Câmpulung Muscel,in familia preotului Dimitrie.A studiat la scoala de baieti ,intemeiata de doamna Chiajna si la Scoala de pe Ulita Vaii,unde se preda zugravitul.
La 12 ani ,lucreaza in atelierul de tesatorie al Mariei Rosetti, mama boierului Scarlat Rosetti.Dupa doi ani se inscrie la Bucuresti ,la Institutul Bulchozer,unde sta doar 2 ani.In 1827 se inscrie la Colegiul National,vechea scoala Sf.Sava.Datorita lipsurilor materiale,este nevoit sa plece.
„Deocamdată, părăsesc Bucureștii spre a mă duce acolo unde cheltuielile nu sunt mari, unde luxul este depărtat, unde virtutatea și lucrarea mă cheamă în sfârșit.”-ii scria tatalui sau.
O perioada lucreaza in Campulung ca scriitor ,iar in 1830 pleaca la Iasi ,unde locuia fratele sau George,casatorit cu o femeie cu stare. Acolo studiaza pictura in în atelierul pictorului Niccolò Livaditti,grec de origine,nascut in Dalmatia. Urmeaza si lectii tinute de Gheorghe Asachi.
In 1833,impreuna cu un grup de tineri instariti: Vasile Alecsandri, Alecu Cuza și Nicu Doncan,pleaca la Paris. Aici il cunoaste pe pictorul Léon Cogniet,un profesor extraordinar si un portretist asemenea,dar fara faima,care il invata lectii importante de desen si litografie.
In 1837,moare tatal sau. Ramas fara sprijinul financiar al familiei,se intoarce acasa.
Merge in Grecia,unde este apreciat pentru talentul sau:„Încercatul artist în zugrăvire, I. Negulici, a pornit de câteva zile, întorcându-se în patria sa. Domnul Negulici în puțina vreme a zăbovirii sale în Grecia a lăsat strălucite dovezi de excelentă îndemânare și de un rar talent în arta zugrăviei. Câți din greci l-au cunoscut pe domnul Negulici și lucrările sale artistice, le-au părut rău de plecarea lui.”-ziarul atenian „Secolul”.
La Atena picteaza mai multe portrete ,printre care ale unor boieri aflati acolo si al lui Barbu Stirbei.
Cand se intoarce in tara ,la Iasi ,domnitorul Moldovei,Mihai Sturza,ii cere sa ii faca portretul.Negulici refuza.Pleaca la Bucuresti ,chemat de Petrache Poenaru,care vrea sa il trimita pentru studii la Paris. Primeste si sarcina de a alcatui un album de litografii cu chipuri si porturi nationale din Tara Romaneasca.Lucreaza la el din 1840 pana in 1841 si apoi pleaca la Paris,unde studiaza cu Michel Martin Drolling. Nu primeste mult timp bursa care ii fusese promisa si face o gramada de datorii.Ajunge in inchisoarea datornicilor din Clichy.Cineva ii plateste datoriile si pleaca la Paris.De acolo la Viena,unde lucreaza intr-un atelier de litografie.Sse imprieteneste cu pictorul Constantin Rosenthal.
Se intoarce acasa si dupa doi ani in care isi manifesta talentul gazetaresc, preia conducerea „Curierului românesc”, în locul lui Ion Heliade-Rădulescu,la 1 octombrie 1845.
In 1846,dupa un an in care nu a mai pictat se intoarce la arta.
A fost membru in "Fratia"si a participat la revolutie,ajutand foarte mult in tiparirea manifestelor si a activitatii de organizare.Dupa oprirea revolutiei este exilat si trimis la Bursa ,unde s-a îmbolnăvit de ftizie.
Moare la Istanbul 1851-5 aprilie si este ingropat alaturi de prietenul sau Barbu Iscovescu.
Surse articol si foto: Wikipedia,Google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu