L'Âme Bohème: Cafeneaua Fialkowski-Calea Victoriei № 39

Léon Zeytline (1885-1962)

„Cafeneaua Fialkowski era școală, redacție, tribună, cerc diplomatic și renumit cuib de bârfeală, farse, intrigi” (Alexandru Obedenaru )

Acest Fialkowski,român… de origine poloneză, şi-a început afacerea în vara anului 1854, luând în arendă şi renovând grădina Waremberg frecventată de numeroşi ofiţeri străini – ruşi, turci, austrieci – , aflaţi în Bucureşti în timpul ocupaţiei militare a oraşului.Se delectau ascultand orchestra condusa de Louis Wiest,care concerta alternativ cu un taraf de lautari.
Cafeneaua Fialkowski a fost înfiinţată, ca şi cofetăria cu acelaşi nume, de un polonez , adus în ţară în timpul războiului Crimeii (1853-1856) de cofetarul italian, Comorelli,ce-şi avea prăvălia în Pasajul Român.

Infiintata aproximativ in aceeasi perioada ,cu Imperial , cafeneaua lui papa Kubler,pe la 1856.A fost deschisă la parterul și subsolul clădirii de la intersecția Străzii Regale (actualmente Strada Ion Câmpineanu) cu Calea Victoriei, lângă vechiul sediu al Teatrului Național din București și a funcționat pana in 1898,in casa Török -Calea Victoriei nr.39.

( imobilul era cel cu doua etaje din stanga teatrului,in centrul fotografiei) :sursa foto https://viabucuresti.ro/

Casa Torok ,imobil cu doua etaje,a fost construita de Iancu Ghica inainte de 1850.In 1853 croitorul Torok cumpara cladirea .Primul chirias de la parter a fost birtasul Grebert ,apoi Ostwald.

Cafeneaua Fialkowski-„ acest stabiliment nou, decorat cu un lux de tot parisian, se găsește (sic!) bonboane de Paris, prima calitate; cartonagiu cel mai bogat și elegant; bonboniere cutii pentru Anul Nou; coșnicioare de mireasă ș.a. (…) Se găsește în toate zilele patiseria proaspătă, gâteaux-montés, petits-patés și surprises en sucre dintre cele mai variate.

Acest stabiliment are și un salon fasionabil, ca cele din Paris, pentru consumatorii de cafea, ciocolată și ceai, care de la Anul Nou vor găsi diferite jurnale franceze, germane și românești ca să petreacă ore plăcute.

Fialkowski speră ca înalta nobilime și onorabilul public vor urma și de acum înainte a-i acorda aceeași bunăvoință ca și până acum și că vor vizita magazinurile sale.”(Vestitorul românesc, 1856, nr 96 supliment și nr 97)

Avea mese de biliard ,dar clientii se delectau jucand table si domino, “...aci atâția poeți tineri și scriitori, la cari începuse a le miji talentul și mustățile, au sorbit șvarțuri cu un pic de rom, capuținere și au scos pe nas rotocoale de fum”(ne spune Constantin Bacalbașa.)

Șvarțul? O băutură importată din Europa Centrală, alcătuită din cafea și cicoare măcinată, ce se bea de obicei rece.

"La Fialkovski-n cafenea / Talente grămădite-o sumă / Ce multă apă se consumă / Şi rar se bea câte-o cafea / La Fialkovski-n cafenea. "( Victor Eftimiu)

Leon Zeytline

Aici il puteai intalni,mai rar ce este drept,pe Eminescu,care intra si cerea chelnerului un svart,pe care îl plătea înainte să-l bea. Statea foarte putin,nu vorbea cu nimeni si pleca.

Tot aici il puteai zari pe Macedonski,care avea tot felul de pipe și portțigarete exotice,din care se pare dupa spusele discipolului sau ca mai fuma si un "divin narcotic"

Alti scriitori vestiti precum Caragiale,N.Filimon,actori ca: Grigore Ventura, C.I Nottara, Petrache Liciu, Ion Livescu iși “ făceau veacul” la Fialkowski.

Toată această lume interesantă, captivantă, fascinantă uneori , va dispărea odată cu închiderea cafenelei Fialkowski în 1898, an în care a survenit moartea proprietarului ei.

In primavara anului 1901 , I. L. Caragiale,deschide la parter ,pentru cateva luni “Beraria Cooperativa”,iar in acelasi an pe strada Campineanu ceva mai jos beraria Gambrinus.In anii interbelici au functionat in locatia cafenelei Fialkowsky, “Beraria Teatrului”,magazine ca: “Mode” al Eugeniei Pantazi – palarii de dama,restaurantul de lux “Elysee”.

Imobilul Fialkowsky,a fost demolat in 1938 si in locul sau s-a construit un bloc de birouri.

surse:

carti

internet